privire de vacanta asupra politicii romanesti

Chiar daca am chiulit din lumea virtuala si m-am ferit pe cat posibil de scena politico-mediatica romaneasca iata cum as rezuma eu evenimentele din ultima perioada: dupa ce s-au declarat "mari castigatoare" ale alegerilor, partidele din Romania au facut tot posibilul sa-si scoata in evidenta esecurile folosindu-le ca arma in lupta interna.

Startul a fost dat de PNL care prin mazilirea lui Orban a reusit sa puna in umbra imaginea de candidat ce mananca pe paine administratie publica locala si s-o inlocuiasca cu cea de perdant santajabil . Recunoasterea tacita a faptului ca filiala Bucuresti este "terra incognita" pentru liberalii din Aviatorilor, ce au nevoie de harta sa gaseasca sediile filialelor in care au fost plantati, prin cooptarea proaspatului demis in Consiliul de Coordonare a scos in evidenta faptul ca partidul este puternic divizat de mariile orgolii ale unor oameni mici si ca in acest partid oamenii politici sunt dati jos de pe scena de politicienii perocupati doar de propriul interes.

In PSD pedepsirea perdantilor a imprumutat conotatii regionale: Ardealul contra Bucurestiului, Ardealul contra Moldovei. De fapt Ardealul contra tuturor si a tuturor contra Adealului. La o prima vedere "tuturor" (a se citi Bunicuta) a castigat, membrii celebrului Grup de la Cluj fiind nevotiti sa demisioneze. Dar aceasta victorie a fost doar pentru cei neinitiati, deoarece din spatele conducerii nou alese se iveste amenintator acelasi Ioan Rus, dovada de netagaduit ca adelenii nu sunt obisnuiti sa inteleaga ordinele de la Bucuresti sau daca le inteleg nu sunt dispusi sa le dea importanta.


"Marele castigator incontestabil si imbatabil in ciuda scorului aproape injumatatit fata de cel scontat si in ciuda pierderii fiefului sau, Capitala" al alegerilor, PD sau PD-L cum isi spune mai nou, a parut sa scape de febra pedepsirii filialelor perdante si sa-si pastreze imaginea , falsa dar nu mai putin adevarata prin consecinte, de invingator. Schimbarile s-au facut rapid, chirurgical chiar as putea spune rasucind cutitul in rana deschisa la Bucuresti, in liniste deplina. Asta pana acum cateva zile, cand imaginabilul s-a produs. Garda la dama cu pion. Nebunul din nord in delir bolboroseste ceva despre implicarea unui alt partid politic iar Regele nervos lanseaza de zor subiecte de presa pentru a atrage atentia in alta parte. Cu toate astea pionii se aduna sub sloganul, patetic in esenta si lipsit de fundament "Partidul suntem noi" iar o posibila victorie va face ca sahul la Regele de la Cotroceni sa nu mai para o imposibilitate logica.

In acest timp Oprescu darama bodegile din parcurile Capitalei. Va suna cunoscut?

Putina politica interna

In larma discutiilor despre taberele din Consiliul General, in PNL se ascut sabiile. Primul a atact, asteptat de altfel dar totusi surprinzator de rapid si direct, Calin Popescu Tariceanu care a cerut nici mai mult nici mai putin decat demisia tuturor celor ce au obtinut in alegeri un scor slab. Mai mult, la intrebarea directa a jurnalistilor, Premierul a confirmat ca il are in vedere si pe Ludovic Orban si a plusat, amenintand nu doar cu sanctiuni pe linie de partid ci si pe linie institutionala. Faptul ca Premierul Romaniei isi regleaza problemele interne de patid in Guvern, si ca un ministru poate fi demis nu pentru ca este incompetent ci pentru ca nu si-a indeplinit sarcinile de partid, este in sine o problema asupra careia nu voi insista insa.

Meciul s-a jucat totusi in favoarea lui Ludovic Orban care a declarat transant ca nu cunoaste institutia demisiei si care a avut alaturi de el doi dintre cei mai vocali lideri PNL : Crin Antonescu si Norica Nicolai. Gresala lui Tariceanu nu este ca l-a atacat pe Orban ci ca a deschis un subiect pe care nimeni altul, cu atat mai putin totusi perdantul Orban nu ar fi indraznit sa-l propuna intr-un moment in care PNL sarbatoreste scorul bun obtinut in aceste alegeri: presedentia partidului. Cu aceasta ocazia, Tariceanu a aratat ieri ca ii este frica pentru scaunul sau, si a si aratat pe cel de care ii este frica. Ori de la Merton incoace, profetiile se cam autoindeplinesc.

Cred cu tarie ca, pana ieri seara, Tariceanu nu avea contracandidat pentru functia de Presedinte al PNL. De asemenea cred ca din acel moment Ludovic Orban nu are alta sansa de supravietuire politica decat castigarea acestor alegeri. Ori Orban a castigat impotriva lui Olteanu intr-un moment in care toata lumea paria pe acesta din urma, asa ca ne putem astepta la surprize pe acest front.

Invins pe teren propriu, Tariceanu a atacat din nou stazi si i-a comunicat sec Prefectului Capitalei ca maine il va schimba din functie. Trecem relativ usor peste faptul ca Prefectul este independent politic si admitem de dragul argumentatiei ceea ce presa afirma raspicat: Catalin Deaconescu este unul dintr apropiatii lui Orban. Gresala lui Tariceanu, de a ataca pe terenul adversarului, teren pe care nu-l cunoaste suficient de bine, il poate costa o noua infrangere. In Bucuresti Orban este lider incontestabil, sustitut de cei a caror esec in alegeri si-l asuma.

Acest atac gratuit este periculos pentru ca transmite o stare de nesiguranta in partid si adanceste bresa creata cu o zi inainte. Nu doar ca imparte partidul in doua tabere ci pentru ca o parte din cei ce vor ramane cu Tariceanu o vor face doar pentru a nu impartasi soarta lui Deaconescu. Ori genul acesta de legatura se rupe de obicei in cabina de vot (vezi aceeasi lupta Orban-Olteanu).

Pana in acest moment scorul este 0-2 pentru Orban (ascult meciul in timp ce scris asa ca m-am molipsit si eu) iar mingea este la acesta. Asa ca asteptam cu nerabdare Delegatia Permanenta!