marți, 14 octombrie 2008

daca doriti sa revedeti...

imaginile care anul trecut pe vreme asta zguduiau guvernul liberal si prevedeau prabusirea lui iminentă (care, ca atatea prabusiri iminente nu au avut loc), priviti filmuletul de mai jos:



După ce Remeș a demisionat acest caz, ca atatea altele, a fost dat uitări. Nu mai spune nimic despre el, nici Traian Băsescu care și-a văzut atins scopul de a elimina un ministru liberal din schemă, nici DNA-ul care promitea că-l va trimite în justiție foarte curand și care nu avea dubii la vremea respectivă decât in privința sumei din plic.
Nimeni nu mai spune nimic despre acest subiect, pentru că nu mai e interesant, pentru că deficitul de imagine s-a produs și a atins exact pe cei vizati de Președinte. Si nu în ultimul rând pentru că probele în acest caz se reduceau la supozitii. Plauzibile dar simple supozitii.

PS: Acum un an trei alti ministri erau pe lista neagra a presei (via Cotroceni). Ultimul dintre ei a fost demis de curand. E si asta o coincidenta interesanta. Sau nu?






duminică, 12 octombrie 2008

(tele)justitia și capcanele ei

Zile acestea se desfășoară o campanie de presă împotriva angajaților statului care au câștiguri foarte mari. Sunt prezentate cazuri de directori și personal de conducere din diverse regii, care de care mai obscure, care câștigă enorm, indecent chiar. Nu fură! Câștigă legal. Dar moral?
Demersul este bun, mai ales pe fondul discuțiilor despre golirea bugetului și imposibilitatea măririi salariilor bugetarilor dar ineficient dacă nu este dublat de actiuni în justiție. Pentru că, pe sistemul câinii latră, caravana trece, indivizii aștea vor primi salariile și luna viitoare, și anul viitor,și după schimbarea Guvernului. Pentru că sunt eterni, nesimtirea lor imensă și dublată de o putere de cumpărare - nu de bunuri materiale ci de factori de decizie- pe măsură.
Atât timp cât justiția nu intervine, toate articolele și materialele prezentate la oră de maximă audiență sunt egale cu zero. Ba chiar pot avea efect de chatarsis. Oprobiul public la care aparent sunt expuși acești indivizi poate echivala în ochii cetățenilor cu justiția și poate domoli dorința reală de justiție.
În schimb Guvernul va ""beneficia" - nu total nemeritat dar disproporțional cu vina - de efectele acestei campanii, pseudo-silogismul clientelei politice beneficiare a guvernării fiind exploatat de adversari în lupta electorală. Pe cheltuiala noastră.

miercuri, 8 octombrie 2008

La timpuri noi, tot ei

De ceva vreme ma incearca o banuială sinistră: la aproape 20 de ani de la Revoluție, comuniștii conduc țara, schimbând - cel puțin la nivel discursiv - direcția dinspre socialismul care chiar și pentru ei devenea tot mai restrictiv pe măsură ce Ceaușescu aduna ani și pierdea minte, spre capitalismul de cumetrie care li se potrivește ca o mănușă.
Ideea a început să încolțească în mintea mea idealistă ( a se citi naivă), în perioada în care Voiculescu aca. Felix era exonerat de acuzația de poliție politică și revenea triumfător în prim-plan spunând că prin acțiunile sale a servit țara. Astăzi, zâmbetul de motan care tocmai a linchit borcanul cu smântână a aceluiași Felix, mi-a confirmat bănuiala. Relațiile clientelare și santajabile fac legea în România. Și o fac prost! Fără respect pentru oameni și pentru dreptul la proprietate.
Așa garantat de Constituție cum e, dreptul la proprietate le-a fost luat a doua oară unor cetățeni ai României, a căror singură vină este că din munca lor, sau a părinților, au construit case frumoase și și-au dorit să trăiască bine avant la lettre. Știu oameni care de asta trăiesc, pentru a-și recupera averile confiscate abuziv de comuniști, și care de astăzi nu mai au nicio rațiune să adaste pe acest tărâm al deșertăciunii. Da, unii sunt bătrâni, alții -de condamnat în ochii reprezentantei PC prezentă astăzi la Realitatea- sunt în străinătate, dar toți sunt români cărora li s-a făcut o nedreptate. Din nou.
Și mâine poate fi rândul oricăruia dintre noi. Iar dacă credeți că aveți legea de partea voastră, eu zic să vă mai ganditi!

joi, 2 octombrie 2008

un pas mic pentru liberalism, un pas uriaș către normalitate

Ascultândul astazi pe ministrul de finanțe nu mi-am putut reprima un strigat de bucurie: in sfârșit liderii Partidului National Liberal au aflat ce e cu doctrina liberală. Aia de care tot vorbesc de la Revoluție fară a da de înțeles că știu cu ce se manâncă.
Decizia lui Vosganian, de a stopa delirul electoral al parlamentarilor care, pe sistemul dă bă, ce? dai de la tine?, au votat măriri de salarii la tot poporul bugetar și sindicalist, într-o veselie manelistă dublată de o inconștiență amuzantă dacă nu ar fi periculosă prin implicațiile sale, este prima decizie cu adevărat liberală de la introducerea cotei unice. Adică de pe vremea răposatei Alianțe DA care ne-a promis că o să trăim bine. Și nouă, celor ce plătim taxe și impozite, și care așteptăm în schimb să termine măcar drumul până la mare, și funcționarilor care plimbă câte o hârtie prin instituție toată ziua pe un model patentat înainte de revoluție dar folosit cu succes și în democrația noastră originală. Dar pentru că nu există un sindicat al celor care vor să ajungă în condiții civilizate la mare, și pentru că funcționarii publici în lipsă de ocupație au un astfel de sindicat, ba chiar mai multe din câte am înțeles, Parlamentul se pregătește să le acorde o creștere salarială considerabilă, pentru a le corela cu cele din învâțământ, unde o astfel de majorare a fost aprobată în unanimitate, fără ca nimeni să se preocupe de unde vin banii, sau de nevoile celor care plătesc taxe -împreună cu angajatorii lor- de peste 60% din retribuția lunară.
Preventiv, Vosganian a spus nu. Apăsat chiar. Și a pus la îndoială capacitatea Bugetului de a susține și majorarea salariilor din învățământul preuniversitar. Pe față, fără să tresară la cuvântul grevă, fluturat ostentativ de partenerii de conversație. Care este eficiența acestei decizii? Pe termen scurt, iar Guvernul are nevoie de eficiență pe termen scurt în acest moment, cam zero barat. Și economic- mai ales în cazul profesorilor, pentru că legea a fost deja adoptată și implicit nu poate fi anulată decât printr-o altă lege, pe care actualul Parlament nu are nicio intenție să o voteze- cât și imagologic pentru că acestă poziție este greu de susținut în condiții de presiune socială iar șansele unei răzgândiri sunt mari. Mai ales că avem de-a face cu recidiviști în domeniu.
Pe de altă parte este prima încercare de a rupe cercul vicios: pomană electorală- cursă nebunească pentru refacerea bugetelor de partid din banul public. Așa că, mai sunt speranțe în privința viitorului, pentru cine are timp să-l aștepte!

vineri, 26 septembrie 2008

Pierdut onoare, o declar nulă

Stirea zilei: Gigi Becali aduce prejudicii de imagine DNA! Serios?! Dar ce-și imaginau procurorii? Că acest individ, cu găleata de lături în permanență pregătită îi va menaja în timp ce ei vor încerca să-l bage în pușcărie? Atât sunt de naivi? Îmi vine greu să cred. Și atunci de ce se plâng? Să pună mâna la treabă și să dovedească acuzațiile sau să se gândească de două ori înainte de a începe o actiune propagandistică care s-ar putea întoarce împotriva lor.
Aflat într-o lipsă din ce în ce mai acută de legitimitate și cu un procuror general la sfârșit de mandat ce nu a confirmat nici pe departe așteptările DNA s-a gândit, pe modelul brevetat de Băsescu, că are nevoie de un scandal care să-i fasoneze imaginea. S-a uitat spre politic, au strâmbat din nas, și-au imaginat discutiile ce ar fi generate de o actiune în acest domeniu, au trecut în revistă toate bubele din capul PDL-ului și au spus că nu merită riscul. Ce altceva era interesant în acel moment în România?
Pe sistemul la politică și fotbal se pricepe tot românul, evident fotbalul. Aflat la un sfârsit de campionat foarte disputat, cu un Gigi Becali disperat, cu justiția divină întruchipată de CFR Cluj, ciobanul părea o țintă sigură. Și au acționat în consecință. Pripit și cu portițe de scăpare, în cazul în care marinarul ar fi avut nevoie de un partener de băută la Gloden Blitz.
Ceea ce părea o lovitură de imagine s-a transformat rapid într-o problemă, pe măsură ce și-au dat seama că nu doar că nu au probe să-l condamne ( sau nu au OK-ul de la Cotroceni să le folosească) ci și că i-au dar ocazia lui Becali de a fi în prim-plan. De mai multe ori. Ori nu e el omul să rateze așa o ocazie. Și pentru că nu are o colecție de tablouri sau pe Anca Alexandrescu care să-i facă un PR decent, Becali face ce știe el mai bine, scandal. Că în față la Inter așa se procedează.
Ce poate face DNA-ul în această criză de imagine în care a intrat cu capul înainte? Un singur lucru: să dovedească faptul că Becali este vinovat. Din pușcărie îi va fi foarte greu participe la talk-show-uri iar credibilitatea lui va fi știrbită iremediabil. Ce fac în schimb băieții aștea? Plâng ca o domnișoară cu onoare nereperată și nici prin cap nu le trece că justiția se face cu probe nu cu comunicate de presă.
PS: când credeam că DNA-ul ar putea să înțeleagă ceva din acest caz și să-și schimbe modul de acțiune, am aflat ceva ce mă face să cred că speranțele mele sunt deșarte: Daniel Morar a fost nominalizat la categoria europeanul anului. Sper că e doar o coincidență de nume.

miercuri, 24 septembrie 2008

arta batutului apei in piua

Ce a spus nou Președintele în mult așteptatul discurs în fața Parlamentului? Nimic. Nimic despre starea economiei, nimic despre viitoarele alegeri, nimic despre corupție. Nimic. Și a făcut asta cu grație timp de o oră. Chiar dacă s-ar fi dat voie la comentarii, parlamentarii nu ar fi putut să facă niciunul, sau cel puțin niciunul inteligent, pentru că este foarte greu să comentezi despre nimic. Doar Băsescu stăpânește la perfecțiune această artă.
De fapt discursul Președintelui nu a fost îndreptat spre actualul Parlament, care chiar de-ar dori să facă schimbările legislative pe care președintele jucător le consideră necesare, nu ar putea din lipsă de timp, ci spre electoratul care trebuie să-i dea lui Băsescu un nou for legislativ. Unul cu care acesta poate să lucreze. Și tot românul (tele)spectator știe cam care ar fi acela.

luni, 22 septembrie 2008

trist dar adevărat

Astazi, în timp ce Petre Roman povestea electoratului cum este el legat de Radu Câmpeanu de o prietenie de 18 ani, nu am putut să nu mă gândesc că respectiva prietenie datează cam din vremea când iubitul domnelor de la Apaca îl gonea cu minerii prin București pe distinsul liberal venit să reformeze România transformată în cloacă comunistă printre alții chiar de tatăl vorbitorului.

joi, 4 septembrie 2008

Breaking news pentru naivi

CSM a respins candidatura doamnei Serbanescu la conducerea DNA. Se indoia cineva ca avizul va fi negativ? Sau se indoieste cineva ca pe baza acestui aviz negativ, sa nu uitam consultativ, Basescu va respinge acesta nominalizare?

Nu stiu mare lucru despre Monica Serbanescu. Doar ce am citit in presa si ce am vazut astazi printre franturi la TV. Ori in presa nu se spune nimic de un om condamnat nevinovat, ceea ce din start o plaseaza din start deasupra lui Morar într-un catalog al competentei. Iar prestanta ei de astazi a fost ireprosabila. Cel putin pentru un profan intr-ale dreptului ca mine. Ceea ce o descalifica iremediabil pe aceasta doamna, singurul neajuns pe care presa il imputa și la care politicienii fac apel atunci cand o evalueaza, este faptul ca este sustinuta de ministrul Predoiu. Sau ca nu este sustinuta de Basescu. Atat. Suficient.

La asta se reduce totul. Cine controleaza oarba Justitie in acest an important și cine ii selecteaza cazurile ce trebuie puse in balanta. Doar un naiv poate crede ca Basescu va lasa aceasta arma de temut din mana. Si doar un naiv poate crede ca decizia de astazi nu a fost regizata sau ca doamna in cauza chiar a avut o sansa de a-i convinge pe membrii CSM ca este potrivita pentru acest post.

Ori, daca toata lumea astepta aceasta decizie, unde e noutatea?

joi, 14 august 2008

Nu-mi place Adrian Nastase

Nu trebuie sa-mi spuna Iliescu la televizor ca e arogant. Se vede de la o posta. Si nici Mitrea nu-mi place foarte mult. Sunt sigura ca au furat de-au rupt si stiu ca au contribuit la instalarea unui sistem de rapt generalizat de care nu vom scapa prea curand. Dar nu sunt dovezi clare in acest sens ori in lipsa lor justitia se transforma in linsaj iar linsajul dauneaza grav democratiei.

Rea sau buna Constitutia si legile tarii trebuie respectate. Cel putin pana cand se schimba. Ori legile acestei tari pun un filtru intre demnitari si anchetatori. De ce? Unii spun ca e o lege facuta de corupti pentru corupti. Altii spun ca este un raspuns la politizarea justitiei care a facut posibil ca un ministru sa fie fortat sa demisioneze numai ca sa primeasca NUP din lipsa de probe. Probabil este putin din amandoua. Probabil nu e corect. Dar pana o lege va spune altfel, asta e situatia si trebuie s-o acceptam. Sau sa votam oamani in Parlament care s-o schimbe.

Trebuie sa acceptam ca cei pe care noi i-am votat - tindem sa uitam asta cand nu ne mai convine - au considerat ca nu sunt probe suficiente pentru a se continua procedura. Pentru ca asta era rolul sau: sa analizeze probele si, in cazul in care acestea aratau ca nu este doar un joc politic iar probele impotriva celor doi sunt suficiente, sa voteze pentru suspendarea celor doi. In definitiv chiar putem exclude ipoteza ca de fapt este un dosar politic?

Nu cred in justitia facuta la televizor si ma ingrozeste nonsalanta cu care cei ce nu-i plac pe cei doi, sau care cred fara dovezi ca sunt vinovati, isi doresc sa fie condamnati. Eventual in cadrul unui proces televizat, urmat de o lapidare in piata publica. Poate as fi si eu acolo cu o piatra in mana. De data asta. Doar am spus ca nu-mi sunt simpatici cei doi. Dar daca urmatorii carora li se pregateste asa ceva imi vor fi simpatici? Cine trage linia. intre buni si rai? Cine hotaraste sa distruga, fara probe concrete, vieti la TV?



duminică, 20 iulie 2008

privire de vacanta asupra politicii romanesti

Chiar daca am chiulit din lumea virtuala si m-am ferit pe cat posibil de scena politico-mediatica romaneasca iata cum as rezuma eu evenimentele din ultima perioada: dupa ce s-au declarat "mari castigatoare" ale alegerilor, partidele din Romania au facut tot posibilul sa-si scoata in evidenta esecurile folosindu-le ca arma in lupta interna.

Startul a fost dat de PNL care prin mazilirea lui Orban a reusit sa puna in umbra imaginea de candidat ce mananca pe paine administratie publica locala si s-o inlocuiasca cu cea de perdant santajabil . Recunoasterea tacita a faptului ca filiala Bucuresti este "terra incognita" pentru liberalii din Aviatorilor, ce au nevoie de harta sa gaseasca sediile filialelor in care au fost plantati, prin cooptarea proaspatului demis in Consiliul de Coordonare a scos in evidenta faptul ca partidul este puternic divizat de mariile orgolii ale unor oameni mici si ca in acest partid oamenii politici sunt dati jos de pe scena de politicienii perocupati doar de propriul interes.

In PSD pedepsirea perdantilor a imprumutat conotatii regionale: Ardealul contra Bucurestiului, Ardealul contra Moldovei. De fapt Ardealul contra tuturor si a tuturor contra Adealului. La o prima vedere "tuturor" (a se citi Bunicuta) a castigat, membrii celebrului Grup de la Cluj fiind nevotiti sa demisioneze. Dar aceasta victorie a fost doar pentru cei neinitiati, deoarece din spatele conducerii nou alese se iveste amenintator acelasi Ioan Rus, dovada de netagaduit ca adelenii nu sunt obisnuiti sa inteleaga ordinele de la Bucuresti sau daca le inteleg nu sunt dispusi sa le dea importanta.


"Marele castigator incontestabil si imbatabil in ciuda scorului aproape injumatatit fata de cel scontat si in ciuda pierderii fiefului sau, Capitala" al alegerilor, PD sau PD-L cum isi spune mai nou, a parut sa scape de febra pedepsirii filialelor perdante si sa-si pastreze imaginea , falsa dar nu mai putin adevarata prin consecinte, de invingator. Schimbarile s-au facut rapid, chirurgical chiar as putea spune rasucind cutitul in rana deschisa la Bucuresti, in liniste deplina. Asta pana acum cateva zile, cand imaginabilul s-a produs. Garda la dama cu pion. Nebunul din nord in delir bolboroseste ceva despre implicarea unui alt partid politic iar Regele nervos lanseaza de zor subiecte de presa pentru a atrage atentia in alta parte. Cu toate astea pionii se aduna sub sloganul, patetic in esenta si lipsit de fundament "Partidul suntem noi" iar o posibila victorie va face ca sahul la Regele de la Cotroceni sa nu mai para o imposibilitate logica.

In acest timp Oprescu darama bodegile din parcurile Capitalei. Va suna cunoscut?

marți, 17 iunie 2008

Putina politica interna

In larma discutiilor despre taberele din Consiliul General, in PNL se ascut sabiile. Primul a atact, asteptat de altfel dar totusi surprinzator de rapid si direct, Calin Popescu Tariceanu care a cerut nici mai mult nici mai putin decat demisia tuturor celor ce au obtinut in alegeri un scor slab. Mai mult, la intrebarea directa a jurnalistilor, Premierul a confirmat ca il are in vedere si pe Ludovic Orban si a plusat, amenintand nu doar cu sanctiuni pe linie de partid ci si pe linie institutionala. Faptul ca Premierul Romaniei isi regleaza problemele interne de patid in Guvern, si ca un ministru poate fi demis nu pentru ca este incompetent ci pentru ca nu si-a indeplinit sarcinile de partid, este in sine o problema asupra careia nu voi insista insa.
Meciul s-a jucat totusi in favoarea lui Ludovic Orban care a declarat transant ca nu cunoaste institutia demisiei si care a avut alaturi de el doi dintre cei mai vocali lideri PNL : Crin Antonescu si Norica Nicolai. Gresala lui Tariceanu nu este ca l-a atacat pe Orban ci ca a deschis un subiect pe care nimeni altul, cu atat mai putin totusi perdantul Orban nu ar fi indraznit sa-l propuna intr-un moment in care PNL sarbatoreste scorul bun obtinut in aceste alegeri: presedentia partidului. Cu aceasta ocazia, Tariceanu a aratat ieri ca ii este frica pentru scaunul sau, si a si aratat pe cel de care ii este frica. Ori de la Merton incoace, profetiile se cam autoindeplinesc.
Cred cu tarie ca, pana ieri seara, Tariceanu nu avea contracandidat pentru functia de Presedinte al PNL. De asemenea cred ca din acel moment Ludovic Orban nu are alta sansa de supravietuire politica decat castigarea acestor alegeri. Ori Orban a castigat impotriva lui Olteanu intr-un moment in care toata lumea paria pe acesta din urma, asa ca ne putem astepta la surprize pe acest front.
Invins pe teren propriu, Tariceanu a atacat din nou stazi si i-a comunicat sec Prefectului Capitalei ca maine il va schimba din functie. Trecem relativ usor peste faptul ca Prefectul este independent politic si admitem de dragul argumentatiei ceea ce presa afirma raspicat: Catalin Deaconescu este unul dintr apropiatii lui Orban. Gresala lui Tariceanu, de a ataca pe terenul adversarului, teren pe care nu-l cunoaste suficient de bine, il poate costa o noua infrangere. In Bucuresti Orban este lider incontestabil, sustitut de cei a caror esec in alegeri si-l asuma.
Acest atac gratuit este periculos pentru ca transmite o stare de nesiguranta in partid si adanceste bresa creata cu o zi inainte. Nu doar ca imparte partidul in doua tabere ci pentru ca o parte din cei ce vor ramane cu Tariceanu o vor face doar pentru a nu impartasi soarta lui Deaconescu. Ori genul acesta de legatura se rupe de obicei in cabina de vot (vezi aceeasi lupta Orban-Olteanu).
Pana in acest moment scorul este 0-2 pentru Orban (ascult meciul in timp ce scris asa ca m-am molipsit si eu) iar mingea este la acesta. Asa ca asteptam cu nerabdare Delegatia Permanenta!

luni, 16 iunie 2008

Basescu:intemeietor de scoala politica

Prin vointa a aproximativ 300.000 de cetateni si dezinteresul altor 400.000, de ieri avem primar in Bucuresti.
Despre Sorin Oprescu si sansele lui sa fie lasat sa-si faca treaba am mai scris. In plus se vorbeste pe toate posturile, asa ca nu mai insist. Desi ma indoiesc, m-as bucura ca doctorul sa se dea de trei ori peste cap si sa devina primarul de care Bucurestiul are nevoie. Daca nu din alt motiv, macar pentru satisfactia Dianei, si pentru "Ha, ti-am spus eu!" de care fara indoiala ca nu voi scapa. Si pentru ca trebuie sa traim in orasul asta!
Dar nu despre asta doream sa vorbim. De aseara, de cand s-a anuntat rezultatul alegerilor, o senzatie de deja-vu nu-mi da pace. Am impresia ca ne paste o reeditare a mandatul 2000-2004 si ca Sorin Oprescu se pregateste sa adopte modelul populist al maretului sau predecesor. In definitiv, daca tot nu este lasat sa-si faca treaba, de ce sa se straduie. Si daca poate sta si culege foarte bine roadele tipand ca nu are cu cine lucra, de ce sa taca si sa incerce sa impace opiniile ( a se citi interesele) divergente din Consiliul General. Ori, noul primar stie din sursa sigura ca se poate! Ba chiar ca este drumul cel mai scurt spre Dealul Cotroceniului!
De unde stie? De la electoratul care nu s-a dezmintit nici de aceasta data.

marți, 6 mai 2008

Da noua ce ne dati?

Un spot al Antenei 3 despre care intre timp am aflat ca este interzis de CNA si pe care il gasiti pe blogul tonomatului-ciutacu, avertiza romanii sa aiba grija cum isi aleg stapanii. Bine tintit, bine realizat, si foarte dur, spotul se dorea un avertisment pentru cei ce vor vota la 1 iunie.
La el ar fi trebuit sa fie atenti cei plimbati prin excursii de partide, pentru cei ce au primit un miel de paste sau celebrii mici asezonati cu bere de 1 mai si in general toti cei ce intreaba "da noua ce ne dati" atunci cand sunt abordati de sustinatorii unui candidat. Ar trebui sa fie atenti pentru ca primirea de mita, fie si electorala, se plateste. Doar ca, in timp ce mita in bani se contabilizeaza in ani de inchisoare, mita electorala se plateste in gropi, in stat in trafic, in muscaturi de caini vagabonzi si in poluare.
Atat timp cat cetatenii vor fi mai receptivi la aceste mici atentii decat la programele politice ale candidatilor, tendinta partidelor politice de a propune nulitati "cu potenta financiara" pentru functia de primar va fi mai mare si cu atat mai mult vor "strange" din timp banii pentru campanii cat timp vor fi la putere, sau la ciolan. Pentru ca o tara are politicienii pe care ii merita. Si pentru ca nimic nu e gratis pe lumea asta. Doar momentul scadentei difera.
Un vot poate insemna respect pentru cetatean sau petreceri ieftine. Niciodata amandoua. Pentru ca nu ar fi rentabil. Asa ca, la intrebarea de mai sus, singurul raspuns corect care imi vine in minte ar fi: sansa de a avea un Primar pentru voi nu pentru ei.

miercuri, 23 aprilie 2008

Cui ii e frica de Oprescu?

Pentru ca e clar ca cineva a avut tot interesul ca Sorin Oprescu sa nu candideze pentru fotoliul de Primar General? De ce? Pentru ca ar fi avut sanse reale sa castige.

In primul rand in lupta de acum 8 ani cu actualul presedinte, au lipsit doar cateva sute de voturi pentru ca istoria ultimilor ani sa fie alta. In al doilea rand pentru ca cetatenii, influentati si de retorica populista a lui Traian Basescu si de certurile politice gen "ceata lui pitigoi", mizeaza din ce in ce mai mult pe solutia independentului. In al treilea rand pentru ca satui de dreapta dar neincrezatori in stanga, bucurestenii ar gasi in el solutia de compromis. In al patrulea rand pentru ca, spre deosebire de contracandidatii sai rasfatati de sondaje, isi doreste mult sa castige. Si asta conteaza!

La o prima vedere raspunsul pus in titlu este clar: PSD-ul, pentru a nu-si diviza electoratul. Sa fie atat de simplu? Eu cred ca nu, in parte si pentru ca Sorin Oprescu s-ar fi pozitionat pe axa clasica dreapta-stanga, la drepta PSD-ului, furand din electoratul PLD. Iar pentru electoratul dispus sa voteze un independent, Sorin Oprescu s-ar fi luptat cu Gusa, candidatul unui partid de garsoniera, considerat independent de mentalul colectiv satul sa-i urmareasca traseul prin partidele patriei si cu Codrin Stefanescu a carei distantare de partide in general si de partidul Antenelor este vizibila in afisele sale de campanie. Deci inca doua personaje care au tot interesul sa-i stopeze candidatura.

In ceea ce priveste modul de operare, acesta este simplu si nu implica BEM-ul decat in mica masura. E nevoie doar de oameni dispusi sa sa-si scrie datele incomplet pe lista. Cam de 4982.

miercuri, 9 aprilie 2008

Culmea tupeului

Cu ocazia Zilei Internationale a Rromilor, Traian Basescu a declarat ca "in pofida unor progrese făcute în ultimul timp, în România anului 2008, romii sunt încă subiect al discriminării şi al intoleranţei" Serios? Oare cum si-a dat seama de acest lucru? Sa fi monitorizat declaratiile Presedintelui tarii si sa fi sesizat o astfel de discriminare?
Declaratia Presedintelui are un text oarecare, formal si potrivit evenimentului dar si un metatext care urla "Romani! Sunteti prosti! Pot sa va spun ce vreau! Oricum uitati de azi pana maine!".
Faptul ca, la niciun an de la episodul "tiganca imputita" Traian Basescu constata ca rromii sunt inca discriminati in Romania, arata ori un retard, care il face sa inteleaga mai greu situatia de ansamblu ori o impertinenta crasa. Eu una mizez pe cea de-a doua varianta. Mizez, in ceea ce-l priveste, pe un tupeu de politician versat, care vorbeste in functie de context si nu in functie de convingeri, pe faptul ca e un om obisnuit sa stea pe culmea tupeului si sa-i placa acolo. Tu?

duminică, 30 martie 2008

Marlania ca strategie politica

Europeanul Tariceanu, observand succesul limbajului violent si populismului la o categorie de electorat, a decis sa-si dea jos papionul si sa-si improaste cu noroi adversarii politici. Neinspirata miscare. Oricat s-ar stradui, chiar si cu meditatii, niciodata nu va putea atinge nivelul "maiestrilor" cu state vechi de plata in domeniu. Nu are stofa, nu a stat pe maidan, nu e credibil. Poate doar sa fie amuzant. Ca o domnisoara de pension intr-un bordel!
Ceea ce a pierdut din vedere Premierul este ca simpatizantii care i-au mai ramas tocmai asta apreciaza la el, eleganta, bunele maniere si capacitatea de a suporta marlanii fara a deveni unul dintre ei. Ori in acest moment, cand PDL-ul ataca exact acelasi electorat, PNL-ul nu isi permite alienarea intelectualilor si a celor care doresc o clasa politica elevata.
Pe modelul "quel imbecile" patentat de tele- presedintele francez (formularea nu imi apartine, media franceza exasperata de populismul sau nemaintalnit in hexagon l-a numit asa) ar fi avut succes daca ar fi fost regizata ca atare: o singura data, cu naduf, uman. In definitiv o rabufnire este scuzabila, chiar considerata semn de normalitate, mai ales cand vine din partea unui politician sobru sicanat in permanenta si nelasat sa-si vada de treaba. Dar repetarea gestului nu poate decat sa-l includa intr-o categorie in care nu are cum sa fie fruntas. Ori, se stie, electoratul se aliaza cu invingatorii.
Tot spre deosebire de Sarkozy, Tariceanu foloseste acesta arma, atunci cand este in declin, iar asta poate fi considerat semn de slabiciune si va fi taxat ca atare, atat de electorat cat si de adversarii politici.

joi, 27 martie 2008

Tara de mana a doua

Prezentat cu mare tam-tam ca oportunitatea de a "scoate capul in lume", Summitul ce se organizeaza in Bucuresti in 2-4 aprilie mi se pare confirmarea clara a faptului ca suntem in viziunea mai marilor acestei lumi o tara de mana a doua. Chiar catre a treia.
De ce cred asta? Pentru ca doar cu cetatenii unui astfel de stat te poti purta asa: doar ei pot sta intr-un trafic infernal (cu alte doua ore in plus fata de ora zilinica obisnuita) si sa ocoleasca Bucurestiul pentru a evita anumite zone; doar lor le poti interzice parcare pe bulevarde in contextul in care nu le asiguri parcari alternative; doar ei ar accepta sa le verificat buletinul de 10 ori pana ajung acasa, sa le zboare avioane non-stop deasupra capului si sa le fie bruiate telefoanele. Si asta cu o saptamana inainte de eveniment.
Nu cred ca parizienii sau londonezii ar accepta un asemenea tratament. Si nu cred ca edilii acestor orase si-ar sacrifica cetatenii de dragul cinstei de-a organiza un asemenea eveniment. Adica ce? Daca Franta ar fi tinut neaparat sa fie ea gazda Summitului, NATO s-ar fi opus? Eu cred ca nu!
In compensatie ni se promite o imagine mai buna in lume, pe care un Mailat o poate distruge intr-un minut, si onoarea de a fi gazda unui eveniment la care participa Bush si Putin. Ca si cum celor doi le-ar pasa cine le ofera ocazia de a discuta. Pe cei doi ii interesaza sa aiba loc intalnirea.
Evident, Basescu va fi batut pe spate, lui Cioianu i se va arata OK-ul si i se va spune de cateva ori "Good point!" dar pe mine, cetatean obisnuit, prins in trafic si incapabil sa ajung acasa la o ora decenta (stau in zona de securitate), toate acestea imi sunt indiferente.
PS: in plus am si platit bani grei din buzunarul contribuabilului pentru toata distractia asta.

luni, 24 martie 2008

Vremea aliantelor a trecut

Dupa esecul rasunator al celor doua aliante de dreapta, ulterior castigarii alegerilor si in timpul guvernarii, impresia mea este ca in Romania doar mentionarea unei astfel de structuri determina pierderea si nu castigarea de voturi. Cu toate acestea doua aliante -una anuntata alta doar discutata pe la Vila Lac 1- sunt in vizorul opiniei publice in ultima vreme.
Prima, numita pompos Polul de centru-dreapta aduna un partid in cadere libera cu unul votat doar de membri sai si rudele lor de grad 1. Liberalii uita astfel nu doar diferentele de opinie din perioada interbelica cu PNT-ul din care deriva Alianta Populara ci si cele de data mai recenta, din timpul guvernarii Conventiei Democratice, care condamna din start proiectul politic. In plus, nu pare a-i deranja nici incalcarea uneia dintre regulile fundamentale de constituire a aliantelor: niciodata sa nu realizezi o astfel de structura politica atunci cand credibilitatea partidului "lider" este in scadere.
Cea de-a doua alianta ce se pregateste sa isi faca intrarea pe scena politica este una nascuta nelegitim, ambii parinti negand orice implicare chiar si atunci cand sunt prinsi asupra faptului. Din pacate cel ce pierde in acest joc de-a "hai sa ne vedem ca apoi sa le spunem prostilor ca nu ne-am intalnit" este PNL deoarece alianta cu PSD are un potential distructiv asupra nucleului dur al liberalilor, ce poate determina o migrare in masa a acestora spre PLD-ul care tocmai a anuntat ca ii primeste cu bratele deschise.

Aflat intre o alianta cu un partid ce are mai putin de 1% in sondaje si un partid pe care votantii liberali il considera cripto-comunist, Tariceanu se incapataneaza sa ingroape liberalismul romanesc. Si pana acum se pare ca ii iese.

PS: ca tot vorbim de sfarsitul tragic al partidelor istorice, PNT-cd a anuntat o alianta cu PNG-ul lui Becali. Ce urmeaza?

miercuri, 19 martie 2008

Cu un mogul mai putin

Dupa un week-end maraton de talk-show-uri avand ca subiect declaratia Presedintelui cu privire la mogulii din presa, Realitatea TV a decis sa treaca peste faptul ca patronul trustului a fost inclus in "infama" lista.Primul semn al schimbarii, timid, a fost prezentarea in repetate randuri a procentul ridicat al celor care, la Zidul Realitatii, au declarat ca presa se face vinovata de atac la adresa familiei Presedintelui.

Poate e cazul sa lamuresc de ce nu cred intr-un astfel de sondaj realizat fara metodologie adecvata: pe de-o parte apare fenomenul numit de Noelle Newman in "Spirala tacerii" al minoritatii galagioase care acopera glasul majoritatii tacute, ducand la o schimbare perceptibila a opiniilor acesteia din urma. Pe de alta parte se manifesta si gate-keeper-ii care lasa sa treca de ecran doar afirmatiile care le convin, sau in procentele care le convin, deteliorand imaginea de ansamblu a telespectatorului vis-a-vis de subiect.Si nu in ultimul rand, si aici parasesc spatiul teoriei pentru a ma cufunda in practica politica romaneasca, nu cred in acest demers deoarece stiu sigur ca PD (actual PLD) are o guerrilla antrenata pentru reactie rapida, ce actioneaza pe forumuri, la astfel de sondaje, la emisiuni, de care se ocupa insusi Silvian Ionescu, seful de altadata al actualui presedinte.
Dupa ce semnalul de impacare s-a dat, semnele s-au imultit, culminand cu emisiunea de astazi a lui Robert Turcescu care m-a convins ca in curand Realitatea se va reintoarce la discursul sau ne-tomonat iar Sorin Ovidiu Vantu va putea dormi linistit, DNA-ul veghind ca nimeni sa nu-i tulbure somnul.
Eu cred ca decizia lui Sorin Ovidiu Vantu a carui adresa o cauta DNA-ul de cateva luni in zadar pentru a-l chema la audieri de a-si lasa ziaristii ne-tonomat sa-i ridice (evident impartial) statuie Presedintelui este una corecta. Sau macar benefica! In primul rand, ca recompensa, va primi un elegant NUP in timp ce Maria Vlas va vorbi in pustiu despre modul in care a facut banii pentru finantarea trustului de presa pe care il detine. In al doilea rand, pentru ca pastrand linia de atac, audienta postului sau ar fi scazut dramatic, cei inversunati impotriva lui Basescu alegand mult mai agresivul si mai atacatul post concurent, in timp ce"fanii Presedintelui" s-ar fi reorientat spre un post care le-ar fi confirma propriile opinii.
Cu alte cuvinte, miscarea mi se pare a fi una de tipul win-win. Singurul perdant fiind poporul roman. Dar am stabilit de mai demult ca el nu prea conteaza!

miercuri, 12 martie 2008

Pe surse...

Din surse demne de incredere am aflat ca Elena Basescu deschide lista candidatilor PDL pentru Consiliul General al Municipiului Bucuresti. Ei, acum n-o sa fie chiar locul 1, da unul eligibil tot va fi. Ca PDL-ul poate sa-l puna si pe motanul meu pe primul loc si sa castige alegerile pentru Consiliul General, e clar! La fel de clar e faptul ca nu tanara domnisoara va avea o contributie la aceasta victorie, ci independentul sau tata.
Ii urez domnisoarei multe succesuri si daca doreste sa vorbesc cu mine pentru a-mi prezenta oferta ei electorala, sa nu se oboseasca! In plus, pentru ca sunt o draguta, ii urez sa nu isi dea seama niciodata cat de penibila e, ar putea s-o duca la gesturi necugetate.
PS: macar motanul meu nu mananca consoane, asa ca astept oferte de colaboarare de la un partid politic serios.

marți, 11 martie 2008

Schimb de scrisori. Schimb de focuri

Ultimul schimb de scrisori/spalat rufe in public dintre Presedinte si Premier mi-a adus aminte de urmatorul episod: cand eram mica, intr-una din familiile din bloc, sotii ajunsera sa se deteste intr-un asemenea hal incat nu-si vorbeau. Asta in zilele fericite. Ca si cand incepeau sa-si vorbeasca... Va suna cunoscut?

Pentru ca trebuia sa se trezeasca dimineata mai devreme decat de obicei si ceasul nu mergea, sotul i-a scris sotiei un bilet "Te rog trezeste-ma la ora 5". Cand s-a trezit a doua zi, pe la ora 9, pe masa, langa biletul lui, a gasit un altul "Trezeste-te, e ora 5". Nu stiu de ce, dar eficienta schimbului de scrisori de astazi mi se pare la fel de mare ca micul schimb de misive dintre cei doi.


Sa va mai spun ca situatia lor era subiect de discutie pentru toate doamnele din bloc? Ca fiecare vecin avea favoritul lui in acest scandal si ca s-au stranit si cateva mici certuri si s-au rupt cateva prietenii in incercarea colocatarilor de a identifica vinovatul dintre cei doi? Daca vreti sa va faceti o idee cam cat erau de aprinse discutiile pe scara, priviti un talk-show. Oricare.

Asa, ca ultima coincidenta: cei doi aveau un copil. Spectator tacut al scandalului continuu, cam ca poporul roman. Cei doi soti erau atat de absorbiti de scandal incat il cam neglijau. Isi aduceau aminte de el atunci cand trebuiau sa-l acuze pe celaltalt ca nu are grija de el.Acum cateva zile, l-am vazut pe Mihai pe mess, si pentru ca nu vorbisem de mult, am intrat in vorba cu el. E bine! Este plecat in Spania. Ai lui? La fel. Probabil nici nu au observat ca a plecat, sunt prea preocupati sa se certe. Iar cand vor observa, foarte bine, vor avea un nou motiv de scandal.

joi, 6 martie 2008

Taxa pe aer curat

Astazi am aflat ca ii datorez lui Constanda 9 Euro. Iar daca esti din Bucuresti iti dau o veste rea: si tu ii datorezi aceeasi suma, si colegul tau de birou, si cel langa care te-ai inghesuit in autobuz in drum spre serviciu si vecinul de palier. Noi toti cei 2000.000 de suflete care locuim in acest oras poluat ii datoram cate 9 Euro.


Din banii nostrii, care ar fi putut fi folositi pentru refacerea strazilor, pentru constructia de gradinite, sau chiar pentru plantarea centurii verzi a orasului, trebuie sa-i platim unui "partener de afaceri" al fostului primar Basescu 18.000.000 Euro daune morale pentru ca nu a fost lasat sa distruga unul dintre putinele spatii verzi ale orasului.


Nu ingineriile financiare din spatele acestei "afaceri" mi-au atras atentia, in definitiv nu e nimic nou sub soare, ci graba cu care Justitia a dispus plata daunelor si rapiditatea cu care, se pare, se vor plati banii. As vrea sa vad atat de multa eficienta si in alte acte ale doamnei cu balanta!


Ironic este ca si cei ce au decis in favoarea lui Costanda, si au acceptat impozitarea bucurestenilor pentru dorinta de a respira aer curat, ii sunt datori cate 9 euro!

duminică, 2 martie 2008

Fabrica de politicieni

Votul uninominal este fara indoiala o tema importanta pe agenda media si pe cea politica. In ceea ce priveste agenda populatiei, sincer ma indoiesc, avand in vedere atentia scazuta acordata referendumului si faptului ca problemele de zi cu zi coplesesc cetatenii si le lasa putin timp pentru a reflecta asupra balantei beneficii/costuri presupuse de acest tip de vot si analizei comparative a celor doua sisteme, dar in definitiv pe cine intereseaza, la ora actuala in Romania, agenda cetateanului?
Zilele trecute, stimulata de polutia noului om politic Dolanescu junior (pentru a nu exista suspiciuni si zambete pe sub mustata, cei ce nu au vazut stirea sunt invitati pe blogul chinezului unde exista o inregistrare ce surprinde momentul) mi-am lasat imaginatia sa zburde. Cum poate fi exploatata, in interes propriu, noua lege.
Simplu: Fabrica de politicieni.
Necesar: putere de convingere si "intrare" la vedetele tranzitiei. Un mimim de credibilitate dat de aparitia in presa gen Libertatea ca tragator de sfori notoriu constituie un avantaj. Daca nu exista astfel de articole mizati pe varianta "sunt atat de tare incat nici presa nu ma stie"
Mod de lucru: prezentare la respectiva vedeta. Flatat orgoliu cu textul "daca tu nu, atunci cine" si cu variatiuni pe tema "ai reusit, ai plecat de jos si uite cat ai facut, fara ajutorul nimanui". Ca argument suprem se poate adauga si un "Sa moara dusmanii tai de ciuda". Pe parcursul discutiei se vor arunca si "te sustin eu pana prinzi smecheria" care sa stabileasca relatia ulterioara. Atentie: in caz de raspuns negativ la acesta fraza se anuleaza actiunea indeferent de stadiul in care se afla.
Alegerea propriu-zisa: in functie de context. Atentie: candidatul trebuie sa vorbeasca cat mai putin! Sunt indicate concertele alaturi de "prieteni si sustinatori". In cazul doamnelor sunt necesare mici modificari de garderoba eventual reducerea la jumatate a gablonturilor si adoptarea unui stil vestimentar mai sobru. Totusi, pentru a nu induce confuzie in electorat noile haine trebuie sa fie cu doua numere mai mici.
Bonus: in cele mai multe cazuri campania se va face pe banii candidatului!
Actiuni ulterioare: este etapa in care apare profitul intreprinzatorului. Dupa un tur dat Palatului Parlamentului si interviuri acordate PRO Tv si OTV, incepe munca propriu-zisa. Chineza pura si mai ales plictisitoare. Investitorul va usura munca noului demnitar sugerandu-i cum si ce sa voteze. Rezultatul: in functie de cat de bine stie investitorul sa negocieze aceste voturi pe piata libera. De notat: este necesar ca noul parlamentar sa fie in parmanenta multumit de noul statut, in caz contrar acesta putand demisiona. Pentru a evita acesta neplacere investitorul trebuie sa-i asigure un numar mimin garantat de aparitii media si evenimente mondene!
Sinistru plan! Dar stiti ce, intre varianta descrisa mai sus si cea in care aceleasi personaje ar zburda libere prin Parlament, eu una o prefer pe prima. Macar in spatele lor ar fi un creier (malefic dar totusi creier).
Oricum nu va faceti griji, sunt sigura ca deja intreprinzatorii au inceput sa actioneze. Iar in privinta disponibilitatii "vedetelor", priviti clipul de mai jos.



vineri, 29 februarie 2008

Din oceanul Pacific...

A fost numit un nou ministru la Justiei: Catalin Marian Predoiu. Tanarul avocat indeplineste conditia esentiala pentru a deveni ministru al Guvernului Tariceanu. Nu este membru PNL! Daca ar fi fost pana acum Presedintele ar fi gasit o modalitate de-al discredita iar presa "fidela" i-ar fi disecat activitatea prin talk-show-uri si editoriale. Asa, s-a trecut elegant peste colaborarea cu Grupul Rompetrol (desi nu vad care este motivul ca o colaboarea cu o companie romaneasca de succes sa afecteze imaginea cuiva, stiu ca in Romania acest lucru poate fi o pata pe CV) si s-a depus juramantul rapid, fara discutii, ba chiar cu zambete, e drept fortate.
Pe langa dorinta de a asigura independenta Justitiei numind o persoana neimplicata politic, la decizia premierului a contribuit si lipsa de cadre pe care o prevedeam intr-un alt articol si teama ca rocada Melescanu- Stroie ar fi dat ocazia Presedintelui sa murdareasca imaginea celor doi liberali .
Nu inteleg cum este posibil ca o persoana sa nu poata sa-si numeasca colaboratorii (oameni pe care ii cunoaste, cu care a lucrat si cu care impartaseste un sistem comun de valori si opinii) in guvernul care ii poarta numele. Faptul ca sunt tot mai putini liberali in guvernul liberal, iar cei au mai ramas sunt mai toti amenintati cu DNA este doar o anomalie a vremurilor pe care le traim.
Intrebarea este, de ce accepta liberalii acesta situatie?

miercuri, 27 februarie 2008

Pseudo-solutia independentului

Pe fondul degradarii imaginii oamenilor politici - partial din cauza activitatii lor orientata doar spre interesul propriu si de grup, partial din cauza media interesata mai mult de partea spectaculara a subiectului si mai putin de cea institutionala- se insinueaza MITUL INDEPENDENTULUI: o persoana neimplicata politic, cel mai des posedand o avere considerabila, interesata de realizarea binelui public si avand instrumentele si know-how-ul necesare.
Chiar daca ipotezele de mai sus ar fi adevarate, alegerea unei astfel de persoane in functia de Primar ar fi un dezastru pentru Bucuresti. De ce? Simplu: nimeni nu ar avea interesul sa il lase sa isi indeplineasca promisiunile. Nici Guvernul de la care ar trebui sa primesca bani, nici consilierii care ar trebui sa ii aprobe hotararile si nici functionarii din primarie, mai toti afiliati politic. Pentru toti acestea Primarul ar reprezenta o anomalie in sistem care trebuie eliminata.
Astfel, Primarul independent va ajunge intr-o situatie asemanatoare fostului presedinte Emil Constantinescu care la sfarsitul unui mandat dezamagitor a spus "am fost invins de sistem"!
Isi mai pot permite bucurestenii inca un primar care sa le insele asteptarile?

duminică, 24 februarie 2008

Tineretul, viitorul glorios al tarii!

Sau poate nu! Spectacolul grotesc dat de tinerii democrati-liberali ma face sa ma indoiesc de capacitatea acestei generatii de a schimba societatea si modul de a face politica.

Ce spune despre viitori lideri ai acestei tari modul in care au taxat dreptul la libera exprimare a opiniei scotand simbolic din teren pe cel ce a indraznit sa se abata de la linia partidului si bucuria conformista cu care au acceptat ca o persoana care nu are nimic in comun cu politica decat numele de familie sa fie liderul lor? Nimic de bine, din pacate.

Si pentru ca viitorul sa fie mai sumbru, iata planurile de viitor ale noului secretar general al OTPDL. Stie cineva adresa Ambasadei Republicii Congo?


vineri, 22 februarie 2008

Buturugi mai mari, mai mici...

Doua conferinte de alegeri interne au atras in aceasta saptamana atentia opiniei publice. In alt context ambele ar fi trecut neobservate sau foarte putin comentate, dar notorietatea unora din candidati si miza imagologica ce le-a fost asociata precum si problemele pe care unii colegi le-au avut vis-a-vis de aceste candidaturi, a crescut interesul media si implicit al spectatorilor acestui circ numit politica romaneasca.

La ora la care scriu, alegerile din PSD pentru o functie pe care nimeni nu s-a obosit s-o ocupe timp de doi ani dar care a devenit brusc atractiva in momentul in care Adrian Nastase a vazut-o ca tichet de reintoarcere in politica mare, s-au transat net in favoarea acestuia. Sau in favoarea lui Iliescu. Sau in defavoarea lui Geoana.Ca sa citez dintr-un clasic in viata:depinde de care parte te afli.

Nu stiu cat vor castiga Nastase, Iliescu sau alti dinozauri din partid de pe urma votului de astazi. Stiu insa ca Geoana a pierdut. Si a pierdut pe mana lui. Din cauza ca s-a opus atat de tare revenirii lui Nastase intr-o functie de conducere. Din cauza ca a incercat sa-l opreasca sa candideze. Din cauza ca i-a propus un post de scrib in schimbul renuntarii la aceasta candidatura. Din cauza ca l-a impins pe Ioan Mircea Pascu sa-l contacandideze. Si nu in ultimul rand din cauza ca a dat atat de multa importanta acestor alegeri.

Minimizarea ar fi fost carte castigatoare si aici se vede geniul (rau!) care l-a facut intrevada calea de-al infunda definitiv pe Nastase: pierderea unor alegeri interne importante. Ca un agemiu Geoana a cazut in plasa, si a ridicat miza acestor alegeri spunand cui vroia sa auda ca aceste alegeri sunt de fapt importante, si ca partidul nu il sustine pe Nastase. Legea gravitatiei (vad ca citez cam mult din discursul sau care de altfel a fost destul de plictistor) a facut restul: miza a crescut mai mult decat s-a asteptat, nu a putut fi sustinuta, si a cazut peste el, ingropandu-l.

In vreme ce in PSD se bea- de bucurie sau de necaz- juniorii PDL-isti negociaza (asta e un eufemism pentru "ascut sabiile") de zor:telefoane de sustinere in care nu trebuie sa te increzi, strangeri de mana care se vor transforma in strangeri de gat, batai de incurajare pe spate cu maine ce tin cutite, promisiuni ce vor fi uitate imediat, intalniri de taina de care stie toata lumea. In fine, arsenalul obisnuit. Nu insist.

Cine a stat suficient de mult intr-un partid stie ca functia de secretar general este mai importanta ca cea de vicepresedinte si, daca exista sustinerea necesara, chiar mai importanta decat cea de presedinte. Dar nu asta este justificarea atentiei pe care media o da evenimentului!

Desi la o prima vedere, interesul media a fost suscitat de depunerea candidaturii Elenei Basescu pentru acesta functie, cel care a ridicat cu adevarat miza a fost tanarul Boza. Acesta, nemultumit de faptul ca i se lua o functie promisa, s-a revoltat impotriva celor ce inainteaza in partid pe baza de relatii, uitand ca politica in general, si politica romaneasca cu atat mai mult, se bazeaza tocmai pe cultivarea legaturilor interpersonale iar el a beneficiat de-a lungul timpului de acestea.

Reactia Biroului Permanent de a-i interzice candidatura nu a facut decat sa-i dea apa la moara si sa-l transforme in invitatul ideal la show-rile politice nocturne. Si caruta a inceput s-o ia la vale. Pentru a-si justifica lupta, Boza a "dezvaluit" motivele reale care impuneau alegerea in acesta functie a unui manechin care sa se miste dupa cum canta Boc, sau Murgeanu: voturile tinerilor la urmatorul Congres, cam 30% din total.O forta cu adevarat redutabila.

La o analiza atenta motivul e pueril. Se stie ca tinerii nu voteaza in bloc, ci in functie de alte interese. In plus, nimic din actiunile lui Boza anterioare anuntarii candidaturii tinerei mostenitoare nu lasa sa se intrevada un lider pornit sa rastoarne ordinea existenta in partid.

Ipoteza-bomba lansata de Boza, si este primul care face acest lucru: in partidul monolit rezultat din unirea fortata a celor doua parti exista nemultumiri care ar putea rabufni la urmatorul congres. Faptul ca i s-a interzis sa candideze confirma partial acest lucru si indica totodata obiectul nemultumirilorOr asta face sa creasca miza. Foarte mult.

Si carul se apropie periculos mult de buturuga cea mica!

Cu adevarat hilar este faptul ca buturuga mica nu a dorit nicio clipa sa se puna in drumul carului ba chiar i-ar fi placut sa fie in el. Si ca nu va beneficia de rezultatele rasturnarii!


discurs alternativ

Nu sunt experta in politica internationala, dar dupa ce am citit pe blogul domnului Vasile Dancu despre romanii din Valea Timocului si despre umilintele pe care le indura doar pentru ca sunt romani, m-am gandit ca Romania ar fi putut avea un alt discurs cu ocazia anuntarii independentei regiunii Kosovo.
Ce-ar fi fost daca, in loc sa anuntam ca Romania nu va recunoaste acest act, autopozitionandu-ne de partea Rusiei si impotriva tarilor din Uniunea Europeana si NATO, sa salutam noul stat, sa atragem atentia ca discriminarea pe criterii etnice - ca cea de pe Valea Timocului-nu este compatibila cu Europa secolului XXI si sa oferim asistenta Serbiei pentru rezolvarea acestei probleme, ca experti in domeniu recomandandu-ne modul in care am tratat problema minoritatii maghiare?

luni, 18 februarie 2008

Kosovo: agent electoral

Decizia declararii independentei regiunii Kosovo este fara indoiala un eveniment foarte important al inceputului de an. Nu voi analiza aici actul in sine, nici pozitia adoptata de statul roman si nici plasarea prin acesta decizie pe axa contrara Washington-Londra-Bucuresti. Ceea ce ma intereseaza este modul in care partidele din Romania, aflate in confruntare electorala, vor utiliza tema Kosovo.
Pana acum, castigatorul clar este UDMR-ul aflat in competie cu partidul lui Tokes pentru voturile electoratului maghiar. Profitand de pozitia sa de partid parlamentar aflat la guvernare, mult mai vizibil decat concurentul sau, UDMR a salutat actul, precizand impaciutor ca in Romania nu se pune problema unei actiuni similare. In acest mod si-a reasigurat voturile extremistilor maghiari care pusi in postura de a alege intre doua partide cu platforme redevenite asemanatoare, vor vota pe cel cu mai multe sanse de a intra in parlament. Si asta cu atat mai mult cu cat constiinta civica si de grup este mai mare in randul etnicilor maghiari, atat prin cultura cat si prin insasi conditia lor de grup minoritar.
Retorica extremista maghiara are un corespondent in partea romana fara de care nu si-ar justifica existenta. Cele doua discursuri se sustin si se potenteaza reciproc, inexistenta unuia ducand inevitabil la caderea in derizoriu a celuilalt (de altfel, o parte din explicatia esecului PRM la ultimele alegeri este adoptarea de catre UDMR a unui discurs mai moderat). Cu toate ca era un moment propice pentru a fi exploatat, PRM nu a reactionat rapid la declaratia liderilor UDMR, lasand castigul electoral altor partide romanesti a caror reactie a fost mai rapida si mai vocala.
In spatiul romanesc al esichierului politic, castigator pana in acest moment este PDL-ul, pe de-o parte datorita virulentei contra-atacului la discursul UDMR cat si faptului ca, dupa alegerile din 2004, o parte din electoratul PRM a migrat spre acest partid. Si asocierea cu Traian Basescu a dus la castigarea de catre PDL a unor puncte electorale, presedintele afirmand in repetate randuri ca Romania nu va sustine declaratia de independenta a provinciei Kosovo. Una dintre situatiile in care Presedintele si-a afirmat pozitia- fara indoiala cea mai mediatizata-este interviul acordat impreuna cu Sarkozy: cu acel prilej, declaratia lui Traian Basescu, in contradictie cu cea sustinuta de presedintele francez, il transforma in principal contestator- la nivelul tarii- a declaratiei de independenta de la Pristina si, printr-o elipsa logica, principal opozant al oricarei intentii similare in Romania.
In plus, tema Kosovo, a fost folosita de PLD impotriva dusmanului sau declarat PNL daca nu pentru a castiga voturi, cel putin pentru a impiedica acest partid sa-si adjudece partea sa de electorat. In acest moment, chiar daca liberalii au votat rezolutia Parlamentului impotriva declararii unilaterale a independentei provinciei Kosovo, prin asocierea la guvernare cu UDMR-ul dizident, PNL-ul pierde voturi sau in cel mai bun caz nu le castiga.
O alta voce impotriva declararii independentei regiunii Kosovo a fost PSD-ul, care se poate transforma din membru al corului in prim-solist in contextul in care, la presiunile externe, Presedintele si Guvernul vor fi nevoiti sa isi redefineasca pozitia.
Chiar daca tema pare epuizata prin adoptarea de catre Parlament a unei rezolutii cu privire la pozitia oficiala a Romaniei, fara indoiala ca tema Kosovo va mai fi utilizata in anul electoral ce abia a inceput.
Pe fondul unei lipse de solutii la problemele reale ale cetatenilor, cine sa dea cu piciorul unei teme asa suculente, a carui efect de hipnoza asupra maselor a fost testat in repetate randuri si carei rezultate au putut fi probate?In definitiv, cui ii datoreaza Iliescu cel de-al treile mandat?

sâmbătă, 16 februarie 2008

Ghici cine vine la primarie?

Ultimul sondaj de opinie avand ca subiect Primaria Capitalei aduce in prim-plan doua nume: Adriean Videanu care ar obtine in primul tur 54% din voturile bucurestenilor si Silviu Prigoana cu sanse mari de a intra in turul II ( evident in cazul in care Videanu nu ar mai candida). Desi imi este imposibil sa cred ca unul din doi bucuresteni, ar alege pentru alti 4 ani un primar care de cand a fost ales schimba neincetat bordurile exasperand peste doua milioane de oameni si face planuri de reconstructie a orasului pe care si megalomanul Ceausescu le-ar considera exagerate, cred ca Silviu Prigoana ar avea sanse reale sa intre in turul II. De ce?
In primul rand pentru ca nu este afiliat niciunui partid iar asta reprezinta in ochii electoratului o calitate indiscutabila. Discursul populist al presedintelui si incapacitatea clasei politice de a-si demonstra utilitatea au dus la instaurarea unui climat de neincredere_spre_ostilitate a populatie pentru tot ce inseamna politica si politicieni. Un candidat independent ar atrage multe voturi din zona populatiei care in mod normal nu este interesata de vot, ceea ce inseamna, groso-modo, peste 60% din electorat
In al doilea rand este bogat. Doua sunt categoriile de public care vor fi sensibile la un asemenea argument: asistatii, care considera ca primarul, oricare ar fi el, trebuie "sa le dea si lor ceva"; si idealistii care au impresia ca un om bogat nu este nevoit sa fure. In plus, a castigat banii in America ceea ce il incadreaza in profilul eroului aventurier, plecat fara niciun ban din patria natala si devenit milionar in tara tuturor posibilitatilor. Faptul ca Securitatea "crea", pe banii romanilor, dizidenti milionari care se puteau inflitra in cele mai influente cercuri, este greu de demonstrat si poate fi cu usurinta incadrat in categoria paranoida a speculatiei.
Un alt treilea argument aducator de voturi pentru Prigoana: este familist. Oricat de ciudat ar parea, viata de familie a lui Silviu Prigoana rezoneaza cu doua tipuri opuse de electorat. Traditionalistii vor aprecia faptul ca in viata sa exista o singura femeie (nici macar sex-simbolul Laura Andresan nu i-a putut deturna atentia?!), in timp ce adeptii unui stil de viata modern se vor regasi in viata agitata a cuplului. In plus, spre deosebire de ceilati candidati mai putin darnici cu informatiile despre viata lor privata, Silviu Prigoana are o soacra in cel mai romanesc inteles al cuvantului, un caine care sforaie si un plici cu care isi mai pune la punct din cand in cand consoarta. Intr-un cuvant este vecinul de palier!
Un al patrulea argument ce trebuie luat in seama, tot in opozitie cu politicienii traditionali, este capacitatea sa de a face show. Nu are nicio problema in a-si expune viata privata si are o experienta imposibil de egalat in spalarea rufelor in public. Va trata intraga campanie ca pe o emisiune la OTV si ii va pune, spre deliciul publicului, pe contracandidatii sai in posturi umilitoare la care acestea nu vor putea raspunde la fel fara a risca sa isi alieneze propriul electorat.
Toate acestea il pot aduce in turul II iar noi, cei ce nu dorim sa transformam Bucurestiul intr-un imens studio pentru un reality-show de proasta calitate, vom fi nevoiti sa alegem raul cel mai mic.Va este cunoscut scenariul?

vineri, 15 februarie 2008

Ce-i trebuie chelului

...si dupa ce a rezolvat toate problemele Bucurestiului, Videanu s-a gandit: ar trebui sa organizez un meci de box!

miercuri, 13 februarie 2008

Tristul spectacol politic

Pe scena politica romaneasca se joaca de 3 ani un spectacol de proasta calitate: cu personaje putine dar cu multe intrigi marunte care nu converg catre nimic, cu replici violente dar de neinteles, cu multe puncte culminante dar fara deznodamant si cu un subiect care nu intereseaza pe nimeni. In plus, pentru a fi si mai greu de urmarit, trei sferturi din spectacol se desfasoara in culise.
Spectatorii au iesit din sala de mult. Au evadat: unii in Spania, altii in telenovele si fotbal, altii in munca. Scaunele au ramas goale. Oricum nu conteaza. Spectatorii au platit nu doar biletul pentru acesta reprezentatie ci un abonament pe intreaga stagiune.
Cand au plecat, unii au trantit scaunele si au jurat ca nu se vor mai intoarce niciodata. Altii si-au dat seama ca zgomotul va fi acoperit de galceava de pe scena si au iesit incet, spunand ca data viitoare vor alege un spectacol mai bun.
Din pacate singurul lucru neregizat este lipsa de interes a actorilor pentru public. De mult nu le mai pasa de el. Nici macar in campaniile electorale. Ba din contra: cu cat sunt mai putini cei care vor merge la vot, cu atat mai mic va fi numarul celor ce trebuie convinsi pentru a-si asigura procentul necesar ramanerii pe scena. Cu cat sunt mai putin instuiti cei ce voteaza, cu atat mai jos va fi stacheta discursurilor, cu atat mai convingator spectacolul-scandal si nu in ultimul rand, cu atat mai importanta pomana electorala.
Si in privinta schimbarii actorilor la urmatoarele alegeri am dubii. Evident, unii vor parasi scena principala, doar pentru a-si gasi locuri confortabile in mici scene de provincie. Altii vor veni- forte proaspete (sic!)- modelate in prealabil dupa standardul stapanilor scenei, pentru a se incadra in piesa.
Atat timp cat persoanele care fac listele raman aceleasi, cetateanul nu are altceva de facut decat sa aleaga din variantele avute la dispozitie. Si atunci?
PS: ca un raspuns bun la o intrebare pe care nu a auzit-o, Victor Ciutacu isi propune sa nu mai faca o perioada emisiuni cu razboiul dintre palate. E un inceput.

duminică, 10 februarie 2008

Reteta succesului

Ce facem atunci cand NU avem un program atractiv pentru electorat, NU putem convinge oamenii sa ne voteze, NU propunem nimic nou si constructiv, dar vrem sa castigam cateva locuri de consilieri si, poate, de ce nu, sa intram in Parlament la toamna? Simplu. Furam. Pe fata. Si apoi ne laudam cu gestul nostru "reparator" si il prezentam in prime-time ca pe un gest justitiar, facem conferinte de presa pentru a-l justifica si a ne impauna cu el.


Asta intentioneaza sa faca si Petre Roman, uitatul prim Prim Ministru al Romaniei democrate, prin schimbarea numelui partidului-garsoniera pe care il conduce in mult mai rezonantul si aducatorul de voturi PD.


Nu gestul in sine ma deranjeaza. Sau nu el ma deranjeaza cel mai tare. Ci gandul ce a stat in spatele ei: electoratul e atat de needucat- politic- incat inselaciunea poate avea sorti de izbanda. Si nu doar Petre Roman a gandit asa, ci si actualii democrat-liberali, care au spus ca vor face tot posibilul ca acesta actiune sa nu aiba sorti de reusita. Nu cred ca iubirea pentru numele "lepadat" i-a determinat sa faca anuntul ci teama ca o parte din electoratul lor va fi pacalit si procentul lor la alegeri va scadea.


Chiar daca ideea nu se va concretiza, Petre Roman si-a atins scopul: a facut presa sa-i acorde atentie pentru cateva ore. Daca in plus a reusit sa faca vreo cativa cetateni sa exclame "bine le-a facut-o" sau " se intoarce roata" sau, haiducescu " lasa, ca daca ia de la aia puternici nu e rau" rezultatul actiunii sale a fost mai mare decat cel asteptat.

sâmbătă, 9 februarie 2008

Despre gunoaie, noroi si brand-ul de tara

Astazi m-am plimbat prin centru Bucurestiului. Imi place sa hoinaresc fara tinta prin oras, sa intru intr-o cafenea pentru un mic dejun tarziu, sa cumpar o carte de la anticariat, sa vad albumele de arta, cam scumpe, de la libraria Dalles, sa intru la Capsa pentru niste pricomigdale, sa ma uit la cladirile vechi si ma imi imaginez cum era "altadata". De cate ori imi propun o astfel de excursie ma simt aproape de "traiul intr-o capitala din batranul continent".

Si de cate ori ma intorc imi spun ca sunt cel putin nebuna ca imi imaginez ca cei din jurul meu se pot schimba doar pentru ca eu imi doresc asta, sau ca oamenii pot sa devina europeni peste noapte, doar pentru ca niste indivizi in costum au decis asa.Da, sigur, ei i-au votat pe acei oameni, ei au spus ca vor sa devina europeni. Dar nu le-a trecut prin cap ca asta insemna sa se schimbe. Ei? De ce?Cine ne iubeste ne iubeste asa cum suntem!

Bucurestiul european e la fel de plin de noroi ca cel de-acum doi ani. Gropile lasate de cei ce au reparat nu_stiu_ce_teava sunt tot neasupate, vanzatorii ambulanti au aceeasi marfa proasta, flegmele, guma aruncata pe jos si mucurile de tigara sunt peste tot. La fel si batranele timide care cersesc, rezultatul oribil al programelor sociale din ultimii 18 ani.

Despre reabilitarea centrului vechi s-a vorbit mult, s-a facut putin. Dar s-a facut! Interzisul accesului si evacuarea "cetatenilor" care-l populau (sau poluau) a fost o decizie buna, desi contesta, a lui Negoita. Mai putin buna a fost decizia primarului general de a scoate la lumina zilei ruinele vechiului oras. Nu ideea a fost proasta ci neadaptarea ei la realitatea romaneasca. Rezultatul: niste cosuri de gunoi imense, pline de mucuri de tigara, de pungi de plastic si pe Pet-uri. Eternele Pet-uri.

Intoarsa acasa, am deschis televizorul, la timp sa aud ca se vor cheltui cateva milioane de euro pentru schimbarea brandului de tara si nu mi-am putut retine un gand rautacios: este ultimul lucru care trebuie schimbat. Sunt alte prioritati!

Mie una imi placeau: si clipurile Foabulospirit si albumul Eterna si fascinanta Romanie. Chiar nu cred ca motivul pentru care nu ne-am putut impune ca o destinatie turistica se datoreaza unor greseli de PR. Nici PR-ul nu e panaceu universal, prima sa axioma fiind chiar " Fa bine si fa cunoscut". Deci, prima data fa bine!
Iar cel mai bun argument in favoarea celor doua campanii este numarul totusi mare de turisti care au venit, o data, in Romania. Faptul ca nu s-au mai intors trebuie pus pe seama diferentei dintre locurile minunate pe care tara asta le are si cele care arata ca cel descris de mine mai sus. Da cu minus. Strainii nu pot fi legati la ochi si dusi doar unde vrem noi. Da, vor admira manastirile, peisajele uimitoare, se vor plimba pe strazile medievalei Sighisoare, dar nu vor putea ignora drumurile proste,serviciile scumpe si proaste, mutrele acre ale chelnerilor sau sentimentul ca sunt "trasi pe sfoara" la fiecare pas. Asa ca vor alege Bulgaria, sau Grecia sau alte tari cu manastiri, peisaje uimitoare si cetati medievale. Sunt multe in Europa.


Problema nu este ca Romania nu are un brand de tara. Problema e ca are unul!

joi, 7 februarie 2008

Vom avea ocazia sa testam puterea lui Ariel

Desi nu cred sa functioneze. Nici cu Tide, nici cu Omo, nici cu alti detergenti minune, nu vom reusi sa spalam mizeria pe care campania electorala o va improsca in toate partile.
Se apropie localele. Edilii isi fac bilantul, candidatii isi ascut sabiile, iar cetatenii stand in traficul infernal, sarind peste gropile pline ochi cu apa rezultata din zapada nestransa la timp, sau facand oricare din lucrurile cu parfum citadin, scrajnesc printre dinti.
De ce spun ca va fi o campanie murdara? Da ce? Se indoieste cineva?
Pe de-o parte pentru ca asa ne-am obisnuit in ultimii ani: doar in declaratiile de ieri am aflat ca guvernul e incompetent si corupt, presedintele e mafiot, Corlatean e fatalau. Daca am avea rabdare (si stomac) sa ne uitam peste declaratiile post2004 am vedea ca niciun registru al imaginarului violent nu a fost uitat. Nu doar in relatiile dintre partide, ci si intre colegii de partid.
Pe de alta parte pentru ca miza e foarte mare. Atanasiu le dadea un sfat colegilor de partid (vezi video): sa faca propaganda partidului, ca daca vin celalti la putere vor avea toti dosar penal! Asa e. Pe bune sau fabricat. Toti cei ce acum sunt "in functii" sunt constienti de asta.
Si nu in ultimul rand pentru ca nu au ce promite. Nu sunt solutii. Oricum nu solutii credibile, care sa fie intelese si acceptate de electorat si in niciun caz solutii pe care EI sa le poata pune in practica. Poate altii. Cine are solutia traficului din Bucuresti sa sune la tel verde 0800 Salvati Primaria!


PS: cazul "Accidentul lui Orban.Mare crima.Sa-l linsam" e doar inceputul. Aleator. Pentru ca e primul care si-a anuntat candidatura. Cine mai doreste? Cine indrazneste?Asteptam provincia. Baietii sunt creativi.

PPS: poate electoratul va descoperi solutia Vanish!



miercuri, 6 februarie 2008

Cine scapa turma?

Ne apropiem vertiginos de cea de-a 46-a zi a mandatului interimar a lui Melescanu de la Justitie. Desi inca nici ministrul nici alti juristi-deputati-bagatori_de_ seama_ pe_ la_ tv nu stiu exact cand e acea zi, un lucru e clar: se apropie.
Moment in care, pe fondul crizei institutionale inevitabile, asezonata cu scrisori trimise de la un palat la altul ca ghulelele de tun, se va pune intrebarea : cine va fi nominalizat de Tariceanu pentru a ocupa acest post care va tine partidul departe de DNA si alte stihii moderne. Spun nominalizat pentru ca evident nu va fi numit, se va ocupa Basescu acest aspect, fiti fara grija.
Pentru a raspunde la acesta intrebare am procedat metodic: am cercetat cv-urile postate pe site-ul oficial al PNL de toti liderii acestui partid- deputati, senatori, membri in consiliul de coordonare. Adica pepiniera de ministriabili a oricarui partid care se respecta.
Am cautat absolventi de Drept. Intr-o prima faza am vrut sa elimin pe cei cu notorietate scazuta (care sa nu treaca de rudele de grad 4, colegii de grupa din facultate si vecinii de scara). Rezultatul: Emilian Francu, absolvent a Facultatii Ecologice in 2001 si Tutu Gheorghiof avocat din 1972 dar cu o pata pe dosarul de la Secu, care doar acum, cu scoaterea in afara legii a CNSAS, sa dispara.
Nici daca am largit aria de cercetare la celebrii anonimi din parlament nu am avut mai mult succes: un absolvent al Facultatii Vasile Goldis promotia 2001 si un doctorand in "drept constitutional" dar fara studii de specialitate. Nu le spun numele sa nu se sperie de celebritatea oferita de un blog citit de mai mult de 5 persoane.
O solutie ar fi ca Mihai Malaimare sa joace rolul de avocat. La cata incompetenta e in sistem, daca isi tine gura si intinde mana cand trebuie nu se sesizeaza nimeni.
Cu alte cuvinte Norica Nicolai nu e "o solutie" ci "singura solutie". Iata motivul real care se ascunde in spatele concesiei facute aripii Antonescu-Orban. Si tot acesta este motivul pentru care doamna Nicolai va fi sustinuta in continuare.
Asa ca, domnul Presedinte, cand veti primi propunerea, nu o luati ca o sfidare ci ca o banala lipsa de cadre!

marți, 5 februarie 2008

Oare are nevoie PSD de Adrian Nastase?

Iata de ce nu cred, cu riscul ca Dan Andronic sa ma considere proasta, ca PSD are nevoie de Adrian Nastase.

In plus, intrebarea corecta e: are nevoie Adrian Nastase de Dan Andronic?

duminică, 3 februarie 2008

Deconspirarea conspiratiei deconspirarii...

Zilele acestea se vorbeste mult despre decizia Curtii Constitutionale cu privire la CNSAS si despre efectul ei asupra democratiei romanesti. Ziaristi, analisti politici si, surpriza, amortita si dezbinata societate civila, si-au unit vocile pentru apararea acestui modern Sfant Gheorghe care, in lupta cu balaurul securitatii, s-a trezit brusc cu bratul drept imobilizat.
Sa fie clar de la inceput: consider ca dinozaurii de la Curtea Constitutionala au actionat strict in interesul lor si al clicii din care fac parte atunci cand au decis ca CNSAS-ul incalca legea fundamentala a statului. Si cred ca au facut asta pentru ca se simteau cu musca pe caciula si au gasit pretextul perfect in solicitarea motanului Felix a carui cerere au analizat-o cu un exces de zel total necaracteristic.
Dar cred de asemenea ca CNSAS-ul nu este cavalerul dreptatii si ca rolul acestei institutii ar trebui reanalizat iar functionarea sa reglementata altfel. Eventual ca in alte tari comuniste, care au rezolvat problema punand pe internet dosarele si lasand initiativa deconsipirarii fostilor securisti in seama celor interesati, a celor ce au suferit de pe urma acestor acte si, in cazul oamenilor politici, pe seama cetatenilor. Ca bonus, cu acesta ocazie poate s-ar vedea cat interes real suscita acest subiect.
Nu inteleg de ce trebuie sa accept decizia, luata prin vot, adesea foarte strans, a unor oameni propusi de partidele politice din care le provin "principalii clienti" si asupra carora planeaza uneori suspiciuni asemanatoare (sau nu). De ce mi se ia dreptul de a decide singura? Cine are interesul ca in jurul deconspirarii fostilor informatori sa se creeze o conspiratie?
I