Tării, tinichigii auto

Constient că intelectualii nu-l închit dacă nu-i trimite la Bruxelles să fie colegi cu celebrul Gigi, Basescu cerea astăzi ministrului educației să-o lase mai moale cu istoria antică si cu plictisuri de acest gen si să se apuce de produs pe bandă rulantă tinichigii auto.

Celor care doresc mai mult de la viață, o educatie solida, un job interesant si un salariu decent din care sa-si cumpere, de exemplu, o masină ( dand astfel de lucru si tinichigiului), presedinte le recomandă călduros google-ul. Sursă academică de informații probabil folosită cu succes de actualul presedinte atunci când construieste politica de stat a României.

Probabil Basescu se teme că un tineret mai educat nu ar gusta glumele sale de autobază! Sau nu ar intelege discursurile odraslei prezidentiale.

daca doriti sa revedeti...

imaginile care anul trecut pe vreme asta zguduiau guvernul liberal si prevedeau prabusirea lui iminentă (care, ca atatea prabusiri iminente nu au avut loc), priviti filmuletul de mai jos:

După ce Remeș a demisionat acest caz, ca atatea altele, a fost dat uitări. Nu mai spune nimic despre el, nici Traian Băsescu care și-a văzut atins scopul de a elimina un ministru liberal din schemă, nici DNA-ul care promitea că-l va trimite în justiție foarte curand și care nu avea dubii la vremea respectivă decât in privința sumei din plic.

Nimeni nu mai spune nimic despre acest subiect, pentru că nu mai e interesant, pentru că deficitul de imagine s-a produs și a atins exact pe cei vizati de Președinte. Si nu în ultimul rând pentru că probele în acest caz se reduceau la supozitii. Plauzibile dar simple supozitii.

PS: Acum un an trei alti ministri erau pe lista neagra a presei (via Cotroceni). Ultimul dintre ei a fost demis de curand. E si asta o coincidenta interesanta. Sau nu?

La timpuri noi, tot ei

De ceva vreme ma incearca o banuială sinistră: la aproape 20 de ani de la Revoluție, comuniștii conduc țara, schimbând - cel puțin la nivel discursiv - direcția dinspre socialismul care chiar și pentru ei devenea tot mai restrictiv pe măsură ce Ceaușescu aduna ani și pierdea minte, spre capitalismul de cumetrie care li se potrivește ca o mănușă.

Ideea a început să încolțească în mintea mea idealistă ( a se citi naivă), în perioada în care Voiculescu aca. Felix era exonerat de acuzația de poliție politică și revenea triumfător în prim-plan spunând că prin acțiunile sale a servit țara. Astăzi, zâmbetul de motan care tocmai a linchit borcanul cu smântână a aceluiași Felix, mi-a confirmat bănuiala. Relațiile clientelare și santajabile fac legea în România. Și o fac prost! Fără respect pentru oameni și pentru dreptul la proprietate.

Așa garantat de Constituție cum e, dreptul la proprietate le-a fost luat a doua oară unor cetățeni ai României, a căror singură vină este că din munca lor, sau a părinților, au construit case frumoase și și-au dorit să trăiască bine avant la lettre. Știu oameni care de asta trăiesc, pentru a-și recupera averile confiscate abuziv de comuniști, și care de astăzi nu mai au nicio rațiune să adaste pe acest tărâm al deșertăciunii. Da, unii sunt bătrâni, alții -de condamnat în ochii reprezentantei PC prezentă astăzi la Realitatea- sunt în străinătate, dar toți sunt români cărora li s-a făcut o nedreptate. Din nou.

Și mâine poate fi rândul oricăruia dintre noi. Iar dacă credeți că aveți legea de partea voastră, eu zic să vă mai ganditi!

un pas mic pentru liberalism, un pas uriaș către normalitate

Ascultândul astazi pe ministrul de finanțe nu mi-am putut reprima un strigat de bucurie: in sfârșit liderii Partidului National Liberal au aflat ce e cu doctrina liberală. Aia de care tot vorbesc de la Revoluție fară a da de înțeles că știu cu ce se manâncă.

Decizia lui Vosganian, de a stopa delirul electoral al parlamentarilor care, pe sistemul dă bă, ce? dai de la tine?, au votat măriri de salarii la tot poporul bugetar și sindicalist, într-o veselie manelistă dublată de o inconștiență amuzantă dacă nu ar fi periculosă prin implicațiile sale, este prima decizie cu adevărat liberală de la introducerea cotei unice. Adică de pe vremea răposatei Alianțe DA care ne-a promis că o să trăim bine. Și nouă, celor ce plătim taxe și impozite, și care așteptăm în schimb să termine măcar drumul până la mare, și funcționarilor care plimbă câte o hârtie prin instituție toată ziua pe un model patentat înainte de revoluție dar folosit cu succes și în democrația noastră originală. Dar pentru că nu există un sindicat al celor care vor să ajungă în condiții civilizate la mare, și pentru că funcționarii publici în lipsă de ocupație au un astfel de sindicat, ba chiar mai multe din câte am înțeles, Parlamentul se pregătește să le acorde o creștere salarială considerabilă, pentru a le corela cu cele din învâțământ, unde o astfel de majorare a fost aprobată în unanimitate, fără ca nimeni să se preocupe de unde vin banii, sau de nevoile celor care plătesc taxe -împreună cu angajatorii lor- de peste 60% din retribuția lunară.

Preventiv, Vosganian a spus nu. Apăsat chiar. Și a pus la îndoială capacitatea Bugetului de a susține și majorarea salariilor din învățământul preuniversitar. Pe față, fără să tresară la cuvântul grevă, fluturat ostentativ de partenerii de conversație. Care este eficiența acestei decizii? Pe termen scurt, iar Guvernul are nevoie de eficiență pe termen scurt în acest moment, cam zero barat. Și economic- mai ales în cazul profesorilor, pentru că legea a fost deja adoptată și implicit nu poate fi anulată decât printr-o altă lege, pe care actualul Parlament nu are nicio intenție să o voteze- cât și imagologic pentru că acestă poziție este greu de susținut în condiții de presiune socială iar șansele unei răzgândiri sunt mari. Mai ales că avem de-a face cu recidiviști în domeniu.

Pe de altă parte este prima încercare de a rupe cercul vicios: pomană electorală- cursă nebunească pentru refacerea bugetelor de partid din banul public. Așa că, mai sunt speranțe în privința viitorului, pentru cine are timp să-l aștepte!

Pierdut onoare, o declar nulă

Stirea zilei: Gigi Becali aduce prejudicii de imagine DNA! Serios?! Dar ce-și imaginau procurorii? Că acest individ, cu găleata de lături în permanență pregătită îi va menaja în timp ce ei vor încerca să-l bage în pușcărie? Atât sunt de naivi? Îmi vine greu să cred. Și atunci de ce se plâng? Să pună mâna la treabă și să dovedească acuzațiile sau să se gândească de două ori înainte de a începe o actiune propagandistică care s-ar putea întoarce împotriva lor.

Aflat într-o lipsă din ce în ce mai acută de legitimitate și cu un procuror general la sfârșit de mandat ce nu a confirmat nici pe departe așteptările DNA s-a gândit, pe modelul brevetat de Băsescu, că are nevoie de un scandal care să-i fasoneze imaginea. S-a uitat spre politic, au strâmbat din nas, și-au imaginat discutiile ce ar fi generate de o actiune în acest domeniu, au trecut în revistă toate bubele din capul PDL-ului și au spus că nu merită riscul. Ce altceva era interesant în acel moment în România?

Pe sistemul la politică și fotbal se pricepe tot românul, evident fotbalul. Aflat la un sfârsit de campionat foarte disputat, cu un Gigi Becali disperat, cu justiția divină întruchipată de CFR Cluj, ciobanul părea o țintă sigură. Și au acționat în consecință. Pripit și cu portițe de scăpare, în cazul în care marinarul ar fi avut nevoie de un partener de băută la Gloden Blitz.

Ceea ce părea o lovitură de imagine s-a transformat rapid într-o problemă, pe măsură ce și-au dat seama că nu doar că nu au probe să-l condamne ( sau nu au OK-ul de la Cotroceni să le folosească) ci și că i-au dar ocazia lui Becali de a fi în prim-plan. De mai multe ori. Ori nu e el omul să rateze așa o ocazie. Și pentru că nu are o colecție de tablouri sau pe Anca Alexandrescu care să-i facă un PR decent, Becali face ce știe el mai bine, scandal. Că în față la Inter așa se procedează.

Ce poate face DNA-ul în această criză de imagine în care a intrat cu capul înainte? Un singur lucru: să dovedească faptul că Becali este vinovat. Din pușcărie îi va fi foarte greu participe la talk-show-uri iar credibilitatea lui va fi știrbită iremediabil. Ce fac în schimb băieții aștea? Plâng ca o domnișoară cu onoare nereperată și nici prin cap nu le trece că justiția se face cu probe nu cu comunicate de presă.

PS: când credeam că DNA-ul ar putea să înțeleagă ceva din acest caz și să-și schimbe modul de acțiune, am aflat ceva ce mă face să cred că speranțele mele sunt deșarte: Daniel Morar a fost nominalizat la categoria europeanul anului. Sper că e doar o coincidență de nume.

arta batutului apei in piua

Ce a spus nou Președintele în mult așteptatul discurs în fața Parlamentului? Nimic. Nimic despre starea economiei, nimic despre viitoarele alegeri, nimic despre corupție. Nimic. Și a făcut asta cu grație timp de o oră. Chiar dacă s-ar fi dat voie la comentarii, parlamentarii nu ar fi putut să facă niciunul, sau cel puțin niciunul inteligent, pentru că este foarte greu să comentezi despre nimic. Doar Băsescu stăpânește la perfecțiune această artă.

De fapt discursul Președintelui nu a fost îndreptat spre actualul Parlament, care chiar de-ar dori să facă schimbările legislative pe care președintele jucător le consideră necesare, nu ar putea din lipsă de timp, ci spre electoratul care trebuie să-i dea lui Băsescu un nou for legislativ. Unul cu care acesta poate să lucreze. Și tot românul (tele)spectator știe cam care ar fi acela.

trist dar adevărat

Astazi, în timp ce Petre Roman povestea electoratului cum este el legat de Radu Câmpeanu de o prietenie de 18 ani, nu am putut să nu mă gândesc că respectiva prietenie datează cam din vremea când iubitul domnelor de la Apaca îl gonea cu minerii prin București pe distinsul liberal venit să reformeze România transformată în cloacă comunistă printre alții chiar de tatăl vorbitorului.

Breaking news pentru naivi

CSM a respins candidatura doamnei Serbanescu la conducerea DNA. Se indoia cineva ca avizul va fi negativ? Sau se indoieste cineva ca pe baza acestui aviz negativ, sa nu uitam consultativ, Basescu va respinge acesta nominalizare?

Nu stiu mare lucru despre Monica Serbanescu. Doar ce am citit in presa si ce am vazut astazi printre franturi la TV. Ori in presa nu se spune nimic de un om condamnat nevinovat, ceea ce din start o plaseaza din start deasupra lui Morar într-un catalog al competentei. Iar prestanta ei de astazi a fost ireprosabila. Cel putin pentru un profan intr-ale dreptului ca mine. Ceea ce o descalifica iremediabil pe aceasta doamna, singurul neajuns pe care presa il imputa și la care politicienii fac apel atunci cand o evalueaza, este faptul ca este sustinuta de ministrul Predoiu. Sau ca nu este sustinuta de Basescu. Atat. Suficient.

La asta se reduce totul. Cine controleaza oarba Justitie in acest an important și cine ii selecteaza cazurile ce trebuie puse in balanta. Doar un naiv poate crede ca Basescu va lasa aceasta arma de temut din mana. Si doar un naiv poate crede ca decizia de astazi nu a fost regizata sau ca doamna in cauza chiar a avut o sansa de a-i convinge pe membrii CSM ca este potrivita pentru acest post.

Ori, daca toata lumea astepta aceasta decizie, unde e noutatea?

Nu-mi place Adrian Nastase

Nu trebuie sa-mi spuna Iliescu la televizor ca e arogant. Se vede de la o posta. Si nici Mitrea nu-mi place foarte mult. Sunt sigura ca au furat de-au rupt si stiu ca au contribuit la instalarea unui sistem de rapt generalizat de care nu vom scapa prea curand. Dar nu sunt dovezi clare in acest sens ori in lipsa lor justitia se transforma in linsaj iar linsajul dauneaza grav democratiei.

Rea sau buna Constitutia si legile tarii trebuie respectate. Cel putin pana cand se schimba. Ori legile acestei tari pun un filtru intre demnitari si anchetatori. De ce? Unii spun ca e o lege facuta de corupti pentru corupti. Altii spun ca este un raspuns la politizarea justitiei care a facut posibil ca un ministru sa fie fortat sa demisioneze numai ca sa primeasca NUP din lipsa de probe. Probabil este putin din amandoua. Probabil nu e corect. Dar pana o lege va spune altfel, asta e situatia si trebuie s-o acceptam. Sau sa votam oamani in Parlament care s-o schimbe.

Trebuie sa acceptam ca cei pe care noi i-am votat - tindem sa uitam asta cand nu ne mai convine - au considerat ca nu sunt probe suficiente pentru a se continua procedura. Pentru ca asta era rolul sau: sa analizeze probele si, in cazul in care acestea aratau ca nu este doar un joc politic iar probele impotriva celor doi sunt suficiente, sa voteze pentru suspendarea celor doi. In definitiv chiar putem exclude ipoteza ca de fapt este un dosar politic?

Nu cred in justitia facuta la televizor si ma ingrozeste nonsalanta cu care cei ce nu-i plac pe cei doi, sau care cred fara dovezi ca sunt vinovati, isi doresc sa fie condamnati. Eventual in cadrul unui proces televizat, urmat de o lapidare in piata publica. Poate as fi si eu acolo cu o piatra in mana. De data asta. Doar am spus ca nu-mi sunt simpatici cei doi. Dar daca urmatorii carora li se pregateste asa ceva imi vor fi simpatici? Cine trage linia. intre buni si rai? Cine hotaraste sa distruga, fara probe concrete, vieti la TV?

Basescu:intemeietor de scoala politica

Prin vointa a aproximativ 300.000 de cetateni si dezinteresul altor 400.000, de ieri avem primar in Bucuresti.

Despre Sorin Oprescu si sansele lui sa fie lasat sa-si faca treaba am mai scris. In plus se vorbeste pe toate posturile, asa ca nu mai insist. Desi ma indoiesc, m-as bucura ca doctorul sa se dea de trei ori peste cap si sa devina primarul de care Bucurestiul are nevoie. Daca nu din alt motiv, macar pentru satisfactia Dianei, si pentru "Ha, ti-am spus eu!" de care fara indoiala ca nu voi scapa. Si pentru ca trebuie sa traim in orasul asta!

Dar nu despre asta doream sa vorbim. De aseara, de cand s-a anuntat rezultatul alegerilor, o senzatie de deja-vu nu-mi da pace. Am impresia ca ne paste o reeditare a mandatul 2000-2004 si ca Sorin Oprescu se pregateste sa adopte modelul populist al maretului sau predecesor. In definitiv, daca tot nu este lasat sa-si faca treaba, de ce sa se straduie. Si daca poate sta si culege foarte bine roadele tipand ca nu are cu cine lucra, de ce sa taca si sa incerce sa impace opiniile ( a se citi interesele) divergente din Consiliul General. Ori, noul primar stie din sursa sigura ca se poate! Ba chiar ca este drumul cel mai scurt spre Dealul Cotroceniului!

De unde stie? De la electoratul care nu s-a dezmintit nici de aceasta data.

Tara de mana a doua

Prezentat cu mare tam-tam ca oportunitatea de a "scoate capul in lume", Summitul ce se organizeaza in Bucuresti in 2-4 aprilie mi se pare confirmarea clara a faptului ca suntem in viziunea mai marilor acestei lumi o tara de mana a doua. Chiar catre a treia.

De ce cred asta? Pentru ca doar cu cetatenii unui astfel de stat te poti purta asa: doar ei pot sta intr-un trafic infernal (cu alte doua ore in plus fata de ora zilinica obisnuita) si sa ocoleasca Bucurestiul pentru a evita anumite zone; doar lor le poti interzice parcare pe bulevarde in contextul in care nu le asiguri parcari alternative; doar ei ar accepta sa le verificat buletinul de 10 ori pana ajung acasa, sa le zboare avioane non-stop deasupra capului si sa le fie bruiate telefoanele. Si asta cu o saptamana inainte de eveniment.

Nu cred ca parizienii sau londonezii ar accepta un asemenea tratament. Si nu cred ca edilii acestor orase si-ar sacrifica cetatenii de dragul cinstei de-a organiza un asemenea eveniment. Adica ce? Daca Franta ar fi tinut neaparat sa fie ea gazda Summitului, NATO s-ar fi opus? Eu cred ca nu!

In compensatie ni se promite o imagine mai buna in lume, pe care un Mailat o poate distruge intr-un minut, si onoarea de a fi gazda unui eveniment la care participa Bush si Putin. Ca si cum celor doi le-ar pasa cine le ofera ocazia de a discuta. Pe cei doi ii interesaza sa aiba loc intalnirea.

Evident, Basescu va fi batut pe spate, lui Cioianu i se va arata OK-ul si i se va spune de cateva ori "Good point!" dar pe mine, cetatean obisnuit, prins in trafic si incapabil sa ajung acasa la o ora decenta (stau in zona de securitate), toate acestea imi sunt indiferente.

PS: in plus am si platit bani grei din buzunarul contribuabilului pentru toata distractia asta.

Pe surse...

Din surse demne de incredere am aflat ca Elena Basescu deschide lista candidatilor PDL pentru Consiliul General al Municipiului Bucuresti. Ei, acum n-o sa fie chiar locul 1, da unul eligibil tot va fi. Ca PDL-ul poate sa-l puna si pe motanul meu pe primul loc si sa castige alegerile pentru Consiliul General, e clar! La fel de clar e faptul ca nu tanara domnisoara va avea o contributie la aceasta victorie, ci independentul sau tata.

Ii urez domnisoarei multe succesuri si daca doreste sa vorbesc cu mine pentru a-mi prezenta oferta ei electorala, sa nu se oboseasca! In plus, pentru ca sunt o draguta, ii urez sa nu isi dea seama niciodata cat de penibila e, ar putea s-o duca la gesturi necugetate.

PS: macar motanul meu nu mananca consoane, asa ca astept oferte de colaboarare de la un partid politic serios.

Schimb de scrisori. Schimb de focuri

Ultimul schimb de scrisori/spalat rufe in public dintre Presedinte si Premier mi-a adus aminte de urmatorul episod: cand eram mica, intr-una din familiile din bloc, sotii ajunsera sa se deteste intr-un asemenea hal incat nu-si vorbeau. Asta in zilele fericite. Ca si cand incepeau sa-si vorbeasca... Va suna cunoscut?

Pentru ca trebuia sa se trezeasca dimineata mai devreme decat de obicei si ceasul nu mergea, sotul i-a scris sotiei un bilet "Te rog trezeste-ma la ora 5". Cand s-a trezit a doua zi, pe la ora 9, pe masa, langa biletul lui, a gasit un altul "Trezeste-te, e ora 5". Nu stiu de ce, dar eficienta schimbului de scrisori de astazi mi se pare la fel de mare ca micul schimb de misive dintre cei doi.


Sa va mai spun ca situatia lor era subiect de discutie pentru toate doamnele din bloc? Ca fiecare vecin avea favoritul lui in acest scandal si ca s-au stranit si cateva mici certuri si s-au rupt cateva prietenii in incercarea colocatarilor de a identifica vinovatul dintre cei doi? Daca vreti sa va faceti o idee cam cat erau de aprinse discutiile pe scara, priviti un talk-show. Oricare.

Asa, ca ultima coincidenta: cei doi aveau un copil. Spectator tacut al scandalului continuu, cam ca poporul roman. Cei doi soti erau atat de absorbiti de scandal incat il cam neglijau. Isi aduceau aminte de el atunci cand trebuiau sa-l acuze pe celaltalt ca nu are grija de el.Acum cateva zile, l-am vazut pe Mihai pe mess, si pentru ca nu vorbisem de mult, am intrat in vorba cu el. E bine! Este plecat in Spania. Ai lui? La fel. Probabil nici nu au observat ca a plecat, sunt prea preocupati sa se certe. Iar cand vor observa, foarte bine, vor avea un nou motiv de scandal.

Taxa pe aer curat

Astazi am aflat ca ii datorez lui Constanda 9 Euro. Iar daca esti din Bucuresti iti dau o veste rea: si tu ii datorezi aceeasi suma, si colegul tau de birou, si cel langa care te-ai inghesuit in autobuz in drum spre serviciu si vecinul de palier. Noi toti cei 2000.000 de suflete care locuim in acest oras poluat ii datoram cate 9 Euro.

Din banii nostrii, care ar fi putut fi folositi pentru refacerea strazilor, pentru constructia de gradinite, sau chiar pentru plantarea centurii verzi a orasului, trebuie sa-i platim unui "partener de afaceri" al fostului primar Basescu 18.000.000 Euro daune morale pentru ca nu a fost lasat sa distruga unul dintre putinele spatii verzi ale orasului.

Nu ingineriile financiare din spatele acestei "afaceri" mi-au atras atentia, in definitiv nu e nimic nou sub soare, ci graba cu care Justitia a dispus plata daunelor si rapiditatea cu care, se pare, se vor plati banii. As vrea sa vad atat de multa eficienta si in alte acte ale doamnei cu balanta!

Ironic este ca si cei ce au decis in favoarea lui Costanda, si au acceptat impozitarea bucurestenilor pentru dorinta de a respira aer curat, ii sunt datori cate 9 euro!

Fabrica de politicieni

Votul uninominal este fara indoiala o tema importanta pe agenda media si pe cea politica. In ceea ce priveste agenda populatiei, sincer ma indoiesc, avand in vedere atentia scazuta acordata referendumului si faptului ca problemele de zi cu zi coplesesc cetatenii si le lasa putin timp pentru a reflecta asupra balantei beneficii/costuri presupuse de acest tip de vot si analizei comparative a celor doua sisteme, dar in definitiv pe cine intereseaza, la ora actuala in Romania, agenda cetateanului?

Zilele trecute, stimulata de polutia noului om politic Dolanescu junior (pentru a nu exista suspiciuni si zambete pe sub mustata, cei ce nu au vazut stirea sunt invitati pe blogul chinezului unde exista o inregistrare ce surprinde momentul) mi-am lasat imaginatia sa zburde. Cum poate fi exploatata, in interes propriu, noua lege.

Simplu: Fabrica de politicieni.

Necesar: putere de convingere si "intrare" la vedetele tranzitiei. Un mimim de credibilitate dat de aparitia in presa gen Libertatea ca tragator de sfori notoriu constituie un avantaj. Daca nu exista astfel de articole mizati pe varianta "sunt atat de tare incat nici presa nu ma stie"

Mod de lucru: prezentare la respectiva vedeta. Flatat orgoliu cu textul "daca tu nu, atunci cine" si cu variatiuni pe tema "ai reusit, ai plecat de jos si uite cat ai facut, fara ajutorul nimanui". Ca argument suprem se poate adauga si un "Sa moara dusmanii tai de ciuda". Pe parcursul discutiei se vor arunca si "te sustin eu pana prinzi smecheria" care sa stabileasca relatia ulterioara. Atentie: in caz de raspuns negativ la acesta fraza se anuleaza actiunea indeferent de stadiul in care se afla.

Alegerea propriu-zisa: in functie de context. Atentie: candidatul trebuie sa vorbeasca cat mai putin! Sunt indicate concertele alaturi de "prieteni si sustinatori". In cazul doamnelor sunt necesare mici modificari de garderoba eventual reducerea la jumatate a gablonturilor si adoptarea unui stil vestimentar mai sobru. Totusi, pentru a nu induce confuzie in electorat noile haine trebuie sa fie cu doua numere mai mici.

Bonus: in cele mai multe cazuri campania se va face pe banii candidatului!

Actiuni ulterioare: este etapa in care apare profitul intreprinzatorului. Dupa un tur dat Palatului Parlamentului si interviuri acordate PRO Tv si OTV, incepe munca propriu-zisa. Chineza pura si mai ales plictisitoare. Investitorul va usura munca noului demnitar sugerandu-i cum si ce sa voteze. Rezultatul: in functie de cat de bine stie investitorul sa negocieze aceste voturi pe piata libera. De notat: este necesar ca noul parlamentar sa fie in parmanenta multumit de noul statut, in caz contrar acesta putand demisiona. Pentru a evita acesta neplacere investitorul trebuie sa-i asigure un numar mimin garantat de aparitii media si evenimente mondene!

Sinistru plan! Dar stiti ce, intre varianta descrisa mai sus si cea in care aceleasi personaje ar zburda libere prin Parlament, eu una o prefer pe prima. Macar in spatele lor ar fi un creier (malefic dar totusi creier).

Oricum nu va faceti griji, sunt sigura ca deja intreprinzatorii au inceput sa actioneze. Iar in privinta disponibilitatii "vedetelor", priviti clipul de mai jos.

Tineretul, viitorul glorios al tarii!

Sau poate nu! Spectacolul grotesc dat de tinerii democrati-liberali ma face sa ma indoiesc de capacitatea acestei generatii de a schimba societatea si modul de a face politica.

Ce spune despre viitori lideri ai acestei tari modul in care au taxat dreptul la libera exprimare a opiniei scotand simbolic din teren pe cel ce a indraznit sa se abata de la linia partidului si bucuria conformista cu care au acceptat ca o persoana care nu are nimic in comun cu politica decat numele de familie sa fie liderul lor? Nimic de bine, din pacate.

Si pentru ca viitorul sa fie mai sumbru, iata planurile de viitor ale noului secretar general al OTPDL. Stie cineva adresa Ambasadei Republicii Congo?

Tristul spectacol politic

Pe scena politica romaneasca se joaca de 3 ani un spectacol de proasta calitate: cu personaje putine dar cu multe intrigi marunte care nu converg catre nimic, cu replici violente dar de neinteles, cu multe puncte culminante dar fara deznodamant si cu un subiect care nu intereseaza pe nimeni. In plus, pentru a fi si mai greu de urmarit, trei sferturi din spectacol se desfasoara in culise.

Spectatorii au iesit din sala de mult. Au evadat: unii in Spania, altii in telenovele si fotbal, altii in munca. Scaunele au ramas goale. Oricum nu conteaza. Spectatorii au platit nu doar biletul pentru acesta reprezentatie ci un abonament pe intreaga stagiune.

Cand au plecat, unii au trantit scaunele si au jurat ca nu se vor mai intoarce niciodata. Altii si-au dat seama ca zgomotul va fi acoperit de galceava de pe scena si au iesit incet, spunand ca data viitoare vor alege un spectacol mai bun.

Din pacate singurul lucru neregizat este lipsa de interes a actorilor pentru public. De mult nu le mai pasa de el. Nici macar in campaniile electorale. Ba din contra: cu cat sunt mai putini cei care vor merge la vot, cu atat mai mic va fi numarul celor ce trebuie convinsi pentru a-si asigura procentul necesar ramanerii pe scena. Cu cat sunt mai putin instuiti cei ce voteaza, cu atat mai jos va fi stacheta discursurilor, cu atat mai convingator spectacolul-scandal si nu in ultimul rand, cu atat mai importanta pomana electorala.

Si in privinta schimbarii actorilor la urmatoarele alegeri am dubii. Evident, unii vor parasi scena principala, doar pentru a-si gasi locuri confortabile in mici scene de provincie. Altii vor veni- forte proaspete (sic!)- modelate in prealabil dupa standardul stapanilor scenei, pentru a se incadra in piesa.

Atat timp cat persoanele care fac listele raman aceleasi, cetateanul nu are altceva de facut decat sa aleaga din variantele avute la dispozitie. Si atunci?

PS: ca un raspuns bun la o intrebare pe care nu a auzit-o, Victor Ciutacu isi propune sa nu mai faca o perioada emisiuni cu razboiul dintre palate. E un inceput.