Marlania ca strategie politica

Europeanul Tariceanu, observand succesul limbajului violent si populismului la o categorie de electorat, a decis sa-si dea jos papionul si sa-si improaste cu noroi adversarii politici. Neinspirata miscare. Oricat s-ar stradui, chiar si cu meditatii, niciodata nu va putea atinge nivelul "maiestrilor" cu state vechi de plata in domeniu. Nu are stofa, nu a stat pe maidan, nu e credibil. Poate doar sa fie amuzant. Ca o domnisoara de pension intr-un bordel!

Ceea ce a pierdut din vedere Premierul este ca simpatizantii care i-au mai ramas tocmai asta apreciaza la el, eleganta, bunele maniere si capacitatea de a suporta marlanii fara a deveni unul dintre ei. Ori in acest moment, cand PDL-ul ataca exact acelasi electorat, PNL-ul nu isi permite alienarea intelectualilor si a celor care doresc o clasa politica elevata.

Pe modelul "quel imbecile" patentat de tele- presedintele francez (formularea nu imi apartine, media franceza exasperata de populismul sau nemaintalnit in hexagon l-a numit asa) ar fi avut succes daca ar fi fost regizata ca atare: o singura data, cu naduf, uman. In definitiv o rabufnire este scuzabila, chiar considerata semn de normalitate, mai ales cand vine din partea unui politician sobru sicanat in permanenta si nelasat sa-si vada de treaba. Dar repetarea gestului nu poate decat sa-l includa intr-o categorie in care nu are cum sa fie fruntas. Ori, se stie, electoratul se aliaza cu invingatorii.

Tot spre deosebire de Sarkozy, Tariceanu foloseste acesta arma, atunci cand este in declin, iar asta poate fi considerat semn de slabiciune si va fi taxat ca atare, atat de electorat cat si de adversarii politici.

Tara de mana a doua

Prezentat cu mare tam-tam ca oportunitatea de a "scoate capul in lume", Summitul ce se organizeaza in Bucuresti in 2-4 aprilie mi se pare confirmarea clara a faptului ca suntem in viziunea mai marilor acestei lumi o tara de mana a doua. Chiar catre a treia.

De ce cred asta? Pentru ca doar cu cetatenii unui astfel de stat te poti purta asa: doar ei pot sta intr-un trafic infernal (cu alte doua ore in plus fata de ora zilinica obisnuita) si sa ocoleasca Bucurestiul pentru a evita anumite zone; doar lor le poti interzice parcare pe bulevarde in contextul in care nu le asiguri parcari alternative; doar ei ar accepta sa le verificat buletinul de 10 ori pana ajung acasa, sa le zboare avioane non-stop deasupra capului si sa le fie bruiate telefoanele. Si asta cu o saptamana inainte de eveniment.

Nu cred ca parizienii sau londonezii ar accepta un asemenea tratament. Si nu cred ca edilii acestor orase si-ar sacrifica cetatenii de dragul cinstei de-a organiza un asemenea eveniment. Adica ce? Daca Franta ar fi tinut neaparat sa fie ea gazda Summitului, NATO s-ar fi opus? Eu cred ca nu!

In compensatie ni se promite o imagine mai buna in lume, pe care un Mailat o poate distruge intr-un minut, si onoarea de a fi gazda unui eveniment la care participa Bush si Putin. Ca si cum celor doi le-ar pasa cine le ofera ocazia de a discuta. Pe cei doi ii interesaza sa aiba loc intalnirea.

Evident, Basescu va fi batut pe spate, lui Cioianu i se va arata OK-ul si i se va spune de cateva ori "Good point!" dar pe mine, cetatean obisnuit, prins in trafic si incapabil sa ajung acasa la o ora decenta (stau in zona de securitate), toate acestea imi sunt indiferente.

PS: in plus am si platit bani grei din buzunarul contribuabilului pentru toata distractia asta.

Vremea aliantelor a trecut

Dupa esecul rasunator al celor doua aliante de dreapta, ulterior castigarii alegerilor si in timpul guvernarii, impresia mea este ca in Romania doar mentionarea unei astfel de structuri determina pierderea si nu castigarea de voturi. Cu toate acestea doua aliante -una anuntata alta doar discutata pe la Vila Lac 1- sunt in vizorul opiniei publice in ultima vreme.

Prima, numita pompos Polul de centru-dreapta aduna un partid in cadere libera cu unul votat doar de membri sai si rudele lor de grad 1. Liberalii uita astfel nu doar diferentele de opinie din perioada interbelica cu PNT-ul din care deriva Alianta Populara ci si cele de data mai recenta, din timpul guvernarii Conventiei Democratice, care condamna din start proiectul politic. In plus, nu pare a-i deranja nici incalcarea uneia dintre regulile fundamentale de constituire a aliantelor: niciodata sa nu realizezi o astfel de structura politica atunci cand credibilitatea partidului "lider" este in scadere.

Cea de-a doua alianta ce se pregateste sa isi faca intrarea pe scena politica este una nascuta nelegitim, ambii parinti negand orice implicare chiar si atunci cand sunt prinsi asupra faptului. Din pacate cel ce pierde in acest joc de-a "hai sa ne vedem ca apoi sa le spunem prostilor ca nu ne-am intalnit" este PNL deoarece alianta cu PSD are un potential distructiv asupra nucleului dur al liberalilor, ce poate determina o migrare in masa a acestora spre PLD-ul care tocmai a anuntat ca ii primeste cu bratele deschise.

Aflat intre o alianta cu un partid ce are mai putin de 1% in sondaje si un partid pe care votantii liberali il considera cripto-comunist, Tariceanu se incapataneaza sa ingroape liberalismul romanesc. Si pana acum se pare ca ii iese.

PS: ca tot vorbim de sfarsitul tragic al partidelor istorice, PNT-cd a anuntat o alianta cu PNG-ul lui Becali. Ce urmeaza?

Cu un mogul mai putin

Dupa un week-end maraton de talk-show-uri avand ca subiect declaratia Presedintelui cu privire la mogulii din presa, Realitatea TV a decis sa treaca peste faptul ca patronul trustului a fost inclus in "infama" lista.Primul semn al schimbarii, timid, a fost prezentarea in repetate randuri a procentul ridicat al celor care, la Zidul Realitatii, au declarat ca presa se face vinovata de atac la adresa familiei Presedintelui.

Poate e cazul sa lamuresc de ce nu cred intr-un astfel de sondaj realizat fara metodologie adecvata: pe de-o parte apare fenomenul numit de Noelle Newman in "Spirala tacerii" al minoritatii galagioase care acopera glasul majoritatii tacute, ducand la o schimbare perceptibila a opiniilor acesteia din urma. Pe de alta parte se manifesta si gate-keeper-ii care lasa sa treca de ecran doar afirmatiile care le convin, sau in procentele care le convin, deteliorand imaginea de ansamblu a telespectatorului vis-a-vis de subiect.Si nu in ultimul rand, si aici parasesc spatiul teoriei pentru a ma cufunda in practica politica romaneasca, nu cred in acest demers deoarece stiu sigur ca PD (actual PLD) are o guerrilla antrenata pentru reactie rapida, ce actioneaza pe forumuri, la astfel de sondaje, la emisiuni, de care se ocupa insusi Silvian Ionescu, seful de altadata al actualui presedinte.

Dupa ce semnalul de impacare s-a dat, semnele s-au imultit, culminand cu emisiunea de astazi a lui Robert Turcescu care m-a convins ca in curand Realitatea se va reintoarce la discursul sau ne-tomonat iar Sorin Ovidiu Vantu va putea dormi linistit, DNA-ul veghind ca nimeni sa nu-i tulbure somnul.

Eu cred ca decizia lui Sorin Ovidiu Vantu a carui adresa o cauta DNA-ul de cateva luni in zadar pentru a-l chema la audieri de a-si lasa ziaristii ne-tonomat sa-i ridice (evident impartial) statuie Presedintelui este una corecta. Sau macar benefica! In primul rand, ca recompensa, va primi un elegant NUP in timp ce Maria Vlas va vorbi in pustiu despre modul in care a facut banii pentru finantarea trustului de presa pe care il detine. In al doilea rand, pentru ca pastrand linia de atac, audienta postului sau ar fi scazut dramatic, cei inversunati impotriva lui Basescu alegand mult mai agresivul si mai atacatul post concurent, in timp ce"fanii Presedintelui" s-ar fi reorientat spre un post care le-ar fi confirma propriile opinii.

Cu alte cuvinte, miscarea mi se pare a fi una de tipul win-win. Singurul perdant fiind poporul roman. Dar am stabilit de mai demult ca el nu prea conteaza!

Pe surse...

Din surse demne de incredere am aflat ca Elena Basescu deschide lista candidatilor PDL pentru Consiliul General al Municipiului Bucuresti. Ei, acum n-o sa fie chiar locul 1, da unul eligibil tot va fi. Ca PDL-ul poate sa-l puna si pe motanul meu pe primul loc si sa castige alegerile pentru Consiliul General, e clar! La fel de clar e faptul ca nu tanara domnisoara va avea o contributie la aceasta victorie, ci independentul sau tata.

Ii urez domnisoarei multe succesuri si daca doreste sa vorbesc cu mine pentru a-mi prezenta oferta ei electorala, sa nu se oboseasca! In plus, pentru ca sunt o draguta, ii urez sa nu isi dea seama niciodata cat de penibila e, ar putea s-o duca la gesturi necugetate.

PS: macar motanul meu nu mananca consoane, asa ca astept oferte de colaboarare de la un partid politic serios.

Schimb de scrisori. Schimb de focuri

Ultimul schimb de scrisori/spalat rufe in public dintre Presedinte si Premier mi-a adus aminte de urmatorul episod: cand eram mica, intr-una din familiile din bloc, sotii ajunsera sa se deteste intr-un asemenea hal incat nu-si vorbeau. Asta in zilele fericite. Ca si cand incepeau sa-si vorbeasca... Va suna cunoscut?

Pentru ca trebuia sa se trezeasca dimineata mai devreme decat de obicei si ceasul nu mergea, sotul i-a scris sotiei un bilet "Te rog trezeste-ma la ora 5". Cand s-a trezit a doua zi, pe la ora 9, pe masa, langa biletul lui, a gasit un altul "Trezeste-te, e ora 5". Nu stiu de ce, dar eficienta schimbului de scrisori de astazi mi se pare la fel de mare ca micul schimb de misive dintre cei doi.


Sa va mai spun ca situatia lor era subiect de discutie pentru toate doamnele din bloc? Ca fiecare vecin avea favoritul lui in acest scandal si ca s-au stranit si cateva mici certuri si s-au rupt cateva prietenii in incercarea colocatarilor de a identifica vinovatul dintre cei doi? Daca vreti sa va faceti o idee cam cat erau de aprinse discutiile pe scara, priviti un talk-show. Oricare.

Asa, ca ultima coincidenta: cei doi aveau un copil. Spectator tacut al scandalului continuu, cam ca poporul roman. Cei doi soti erau atat de absorbiti de scandal incat il cam neglijau. Isi aduceau aminte de el atunci cand trebuiau sa-l acuze pe celaltalt ca nu are grija de el.Acum cateva zile, l-am vazut pe Mihai pe mess, si pentru ca nu vorbisem de mult, am intrat in vorba cu el. E bine! Este plecat in Spania. Ai lui? La fel. Probabil nici nu au observat ca a plecat, sunt prea preocupati sa se certe. Iar cand vor observa, foarte bine, vor avea un nou motiv de scandal.

Taxa pe aer curat

Astazi am aflat ca ii datorez lui Constanda 9 Euro. Iar daca esti din Bucuresti iti dau o veste rea: si tu ii datorezi aceeasi suma, si colegul tau de birou, si cel langa care te-ai inghesuit in autobuz in drum spre serviciu si vecinul de palier. Noi toti cei 2000.000 de suflete care locuim in acest oras poluat ii datoram cate 9 Euro.

Din banii nostrii, care ar fi putut fi folositi pentru refacerea strazilor, pentru constructia de gradinite, sau chiar pentru plantarea centurii verzi a orasului, trebuie sa-i platim unui "partener de afaceri" al fostului primar Basescu 18.000.000 Euro daune morale pentru ca nu a fost lasat sa distruga unul dintre putinele spatii verzi ale orasului.

Nu ingineriile financiare din spatele acestei "afaceri" mi-au atras atentia, in definitiv nu e nimic nou sub soare, ci graba cu care Justitia a dispus plata daunelor si rapiditatea cu care, se pare, se vor plati banii. As vrea sa vad atat de multa eficienta si in alte acte ale doamnei cu balanta!

Ironic este ca si cei ce au decis in favoarea lui Costanda, si au acceptat impozitarea bucurestenilor pentru dorinta de a respira aer curat, ii sunt datori cate 9 euro!

Fabrica de politicieni

Votul uninominal este fara indoiala o tema importanta pe agenda media si pe cea politica. In ceea ce priveste agenda populatiei, sincer ma indoiesc, avand in vedere atentia scazuta acordata referendumului si faptului ca problemele de zi cu zi coplesesc cetatenii si le lasa putin timp pentru a reflecta asupra balantei beneficii/costuri presupuse de acest tip de vot si analizei comparative a celor doua sisteme, dar in definitiv pe cine intereseaza, la ora actuala in Romania, agenda cetateanului?

Zilele trecute, stimulata de polutia noului om politic Dolanescu junior (pentru a nu exista suspiciuni si zambete pe sub mustata, cei ce nu au vazut stirea sunt invitati pe blogul chinezului unde exista o inregistrare ce surprinde momentul) mi-am lasat imaginatia sa zburde. Cum poate fi exploatata, in interes propriu, noua lege.

Simplu: Fabrica de politicieni.

Necesar: putere de convingere si "intrare" la vedetele tranzitiei. Un mimim de credibilitate dat de aparitia in presa gen Libertatea ca tragator de sfori notoriu constituie un avantaj. Daca nu exista astfel de articole mizati pe varianta "sunt atat de tare incat nici presa nu ma stie"

Mod de lucru: prezentare la respectiva vedeta. Flatat orgoliu cu textul "daca tu nu, atunci cine" si cu variatiuni pe tema "ai reusit, ai plecat de jos si uite cat ai facut, fara ajutorul nimanui". Ca argument suprem se poate adauga si un "Sa moara dusmanii tai de ciuda". Pe parcursul discutiei se vor arunca si "te sustin eu pana prinzi smecheria" care sa stabileasca relatia ulterioara. Atentie: in caz de raspuns negativ la acesta fraza se anuleaza actiunea indeferent de stadiul in care se afla.

Alegerea propriu-zisa: in functie de context. Atentie: candidatul trebuie sa vorbeasca cat mai putin! Sunt indicate concertele alaturi de "prieteni si sustinatori". In cazul doamnelor sunt necesare mici modificari de garderoba eventual reducerea la jumatate a gablonturilor si adoptarea unui stil vestimentar mai sobru. Totusi, pentru a nu induce confuzie in electorat noile haine trebuie sa fie cu doua numere mai mici.

Bonus: in cele mai multe cazuri campania se va face pe banii candidatului!

Actiuni ulterioare: este etapa in care apare profitul intreprinzatorului. Dupa un tur dat Palatului Parlamentului si interviuri acordate PRO Tv si OTV, incepe munca propriu-zisa. Chineza pura si mai ales plictisitoare. Investitorul va usura munca noului demnitar sugerandu-i cum si ce sa voteze. Rezultatul: in functie de cat de bine stie investitorul sa negocieze aceste voturi pe piata libera. De notat: este necesar ca noul parlamentar sa fie in parmanenta multumit de noul statut, in caz contrar acesta putand demisiona. Pentru a evita acesta neplacere investitorul trebuie sa-i asigure un numar mimin garantat de aparitii media si evenimente mondene!

Sinistru plan! Dar stiti ce, intre varianta descrisa mai sus si cea in care aceleasi personaje ar zburda libere prin Parlament, eu una o prefer pe prima. Macar in spatele lor ar fi un creier (malefic dar totusi creier).

Oricum nu va faceti griji, sunt sigura ca deja intreprinzatorii au inceput sa actioneze. Iar in privinta disponibilitatii "vedetelor", priviti clipul de mai jos.