daca doriti sa revedeti...

imaginile care anul trecut pe vreme asta zguduiau guvernul liberal si prevedeau prabusirea lui iminentă (care, ca atatea prabusiri iminente nu au avut loc), priviti filmuletul de mai jos:

După ce Remeș a demisionat acest caz, ca atatea altele, a fost dat uitări. Nu mai spune nimic despre el, nici Traian Băsescu care și-a văzut atins scopul de a elimina un ministru liberal din schemă, nici DNA-ul care promitea că-l va trimite în justiție foarte curand și care nu avea dubii la vremea respectivă decât in privința sumei din plic.

Nimeni nu mai spune nimic despre acest subiect, pentru că nu mai e interesant, pentru că deficitul de imagine s-a produs și a atins exact pe cei vizati de Președinte. Si nu în ultimul rând pentru că probele în acest caz se reduceau la supozitii. Plauzibile dar simple supozitii.

PS: Acum un an trei alti ministri erau pe lista neagra a presei (via Cotroceni). Ultimul dintre ei a fost demis de curand. E si asta o coincidenta interesanta. Sau nu?

(tele)justitia și capcanele ei

Zile acestea se desfășoară o campanie de presă împotriva angajaților statului care au câștiguri foarte mari. Sunt prezentate cazuri de directori și personal de conducere din diverse regii, care de care mai obscure, care câștigă enorm, indecent chiar. Nu fură! Câștigă legal. Dar moral?

Demersul este bun, mai ales pe fondul discuțiilor despre golirea bugetului și imposibilitatea măririi salariilor bugetarilor dar ineficient dacă nu este dublat de actiuni în justiție. Pentru că, pe sistemul câinii latră, caravana trece, indivizii aștea vor primi salariile și luna viitoare, și anul viitor,și după schimbarea Guvernului. Pentru că sunt eterni, nesimtirea lor imensă și dublată de o putere de cumpărare - nu de bunuri materiale ci de factori de decizie- pe măsură.

Atât timp cât justiția nu intervine, toate articolele și materialele prezentate la oră de maximă audiență sunt egale cu zero. Ba chiar pot avea efect de chatarsis. Oprobiul public la care aparent sunt expuși acești indivizi poate echivala în ochii cetățenilor cu justiția și poate domoli dorința reală de justiție.

În schimb Guvernul va ""beneficia" - nu total nemeritat dar disproporțional cu vina - de efectele acestei campanii, pseudo-silogismul clientelei politice beneficiare a guvernării fiind exploatat de adversari în lupta electorală. Pe cheltuiala noastră.

La timpuri noi, tot ei

De ceva vreme ma incearca o banuială sinistră: la aproape 20 de ani de la Revoluție, comuniștii conduc țara, schimbând - cel puțin la nivel discursiv - direcția dinspre socialismul care chiar și pentru ei devenea tot mai restrictiv pe măsură ce Ceaușescu aduna ani și pierdea minte, spre capitalismul de cumetrie care li se potrivește ca o mănușă.

Ideea a început să încolțească în mintea mea idealistă ( a se citi naivă), în perioada în care Voiculescu aca. Felix era exonerat de acuzația de poliție politică și revenea triumfător în prim-plan spunând că prin acțiunile sale a servit țara. Astăzi, zâmbetul de motan care tocmai a linchit borcanul cu smântână a aceluiași Felix, mi-a confirmat bănuiala. Relațiile clientelare și santajabile fac legea în România. Și o fac prost! Fără respect pentru oameni și pentru dreptul la proprietate.

Așa garantat de Constituție cum e, dreptul la proprietate le-a fost luat a doua oară unor cetățeni ai României, a căror singură vină este că din munca lor, sau a părinților, au construit case frumoase și și-au dorit să trăiască bine avant la lettre. Știu oameni care de asta trăiesc, pentru a-și recupera averile confiscate abuziv de comuniști, și care de astăzi nu mai au nicio rațiune să adaste pe acest tărâm al deșertăciunii. Da, unii sunt bătrâni, alții -de condamnat în ochii reprezentantei PC prezentă astăzi la Realitatea- sunt în străinătate, dar toți sunt români cărora li s-a făcut o nedreptate. Din nou.

Și mâine poate fi rândul oricăruia dintre noi. Iar dacă credeți că aveți legea de partea voastră, eu zic să vă mai ganditi!

un pas mic pentru liberalism, un pas uriaș către normalitate

Ascultândul astazi pe ministrul de finanțe nu mi-am putut reprima un strigat de bucurie: in sfârșit liderii Partidului National Liberal au aflat ce e cu doctrina liberală. Aia de care tot vorbesc de la Revoluție fară a da de înțeles că știu cu ce se manâncă.

Decizia lui Vosganian, de a stopa delirul electoral al parlamentarilor care, pe sistemul dă bă, ce? dai de la tine?, au votat măriri de salarii la tot poporul bugetar și sindicalist, într-o veselie manelistă dublată de o inconștiență amuzantă dacă nu ar fi periculosă prin implicațiile sale, este prima decizie cu adevărat liberală de la introducerea cotei unice. Adică de pe vremea răposatei Alianțe DA care ne-a promis că o să trăim bine. Și nouă, celor ce plătim taxe și impozite, și care așteptăm în schimb să termine măcar drumul până la mare, și funcționarilor care plimbă câte o hârtie prin instituție toată ziua pe un model patentat înainte de revoluție dar folosit cu succes și în democrația noastră originală. Dar pentru că nu există un sindicat al celor care vor să ajungă în condiții civilizate la mare, și pentru că funcționarii publici în lipsă de ocupație au un astfel de sindicat, ba chiar mai multe din câte am înțeles, Parlamentul se pregătește să le acorde o creștere salarială considerabilă, pentru a le corela cu cele din învâțământ, unde o astfel de majorare a fost aprobată în unanimitate, fără ca nimeni să se preocupe de unde vin banii, sau de nevoile celor care plătesc taxe -împreună cu angajatorii lor- de peste 60% din retribuția lunară.

Preventiv, Vosganian a spus nu. Apăsat chiar. Și a pus la îndoială capacitatea Bugetului de a susține și majorarea salariilor din învățământul preuniversitar. Pe față, fără să tresară la cuvântul grevă, fluturat ostentativ de partenerii de conversație. Care este eficiența acestei decizii? Pe termen scurt, iar Guvernul are nevoie de eficiență pe termen scurt în acest moment, cam zero barat. Și economic- mai ales în cazul profesorilor, pentru că legea a fost deja adoptată și implicit nu poate fi anulată decât printr-o altă lege, pe care actualul Parlament nu are nicio intenție să o voteze- cât și imagologic pentru că acestă poziție este greu de susținut în condiții de presiune socială iar șansele unei răzgândiri sunt mari. Mai ales că avem de-a face cu recidiviști în domeniu.

Pe de altă parte este prima încercare de a rupe cercul vicios: pomană electorală- cursă nebunească pentru refacerea bugetelor de partid din banul public. Așa că, mai sunt speranțe în privința viitorului, pentru cine are timp să-l aștepte!