vineri, 29 februarie 2008

Din oceanul Pacific...

A fost numit un nou ministru la Justiei: Catalin Marian Predoiu. Tanarul avocat indeplineste conditia esentiala pentru a deveni ministru al Guvernului Tariceanu. Nu este membru PNL! Daca ar fi fost pana acum Presedintele ar fi gasit o modalitate de-al discredita iar presa "fidela" i-ar fi disecat activitatea prin talk-show-uri si editoriale. Asa, s-a trecut elegant peste colaborarea cu Grupul Rompetrol (desi nu vad care este motivul ca o colaboarea cu o companie romaneasca de succes sa afecteze imaginea cuiva, stiu ca in Romania acest lucru poate fi o pata pe CV) si s-a depus juramantul rapid, fara discutii, ba chiar cu zambete, e drept fortate.
Pe langa dorinta de a asigura independenta Justitiei numind o persoana neimplicata politic, la decizia premierului a contribuit si lipsa de cadre pe care o prevedeam intr-un alt articol si teama ca rocada Melescanu- Stroie ar fi dat ocazia Presedintelui sa murdareasca imaginea celor doi liberali .
Nu inteleg cum este posibil ca o persoana sa nu poata sa-si numeasca colaboratorii (oameni pe care ii cunoaste, cu care a lucrat si cu care impartaseste un sistem comun de valori si opinii) in guvernul care ii poarta numele. Faptul ca sunt tot mai putini liberali in guvernul liberal, iar cei au mai ramas sunt mai toti amenintati cu DNA este doar o anomalie a vremurilor pe care le traim.
Intrebarea este, de ce accepta liberalii acesta situatie?

miercuri, 27 februarie 2008

Pseudo-solutia independentului

Pe fondul degradarii imaginii oamenilor politici - partial din cauza activitatii lor orientata doar spre interesul propriu si de grup, partial din cauza media interesata mai mult de partea spectaculara a subiectului si mai putin de cea institutionala- se insinueaza MITUL INDEPENDENTULUI: o persoana neimplicata politic, cel mai des posedand o avere considerabila, interesata de realizarea binelui public si avand instrumentele si know-how-ul necesare.
Chiar daca ipotezele de mai sus ar fi adevarate, alegerea unei astfel de persoane in functia de Primar ar fi un dezastru pentru Bucuresti. De ce? Simplu: nimeni nu ar avea interesul sa il lase sa isi indeplineasca promisiunile. Nici Guvernul de la care ar trebui sa primesca bani, nici consilierii care ar trebui sa ii aprobe hotararile si nici functionarii din primarie, mai toti afiliati politic. Pentru toti acestea Primarul ar reprezenta o anomalie in sistem care trebuie eliminata.
Astfel, Primarul independent va ajunge intr-o situatie asemanatoare fostului presedinte Emil Constantinescu care la sfarsitul unui mandat dezamagitor a spus "am fost invins de sistem"!
Isi mai pot permite bucurestenii inca un primar care sa le insele asteptarile?

duminică, 24 februarie 2008

Tineretul, viitorul glorios al tarii!

Sau poate nu! Spectacolul grotesc dat de tinerii democrati-liberali ma face sa ma indoiesc de capacitatea acestei generatii de a schimba societatea si modul de a face politica.

Ce spune despre viitori lideri ai acestei tari modul in care au taxat dreptul la libera exprimare a opiniei scotand simbolic din teren pe cel ce a indraznit sa se abata de la linia partidului si bucuria conformista cu care au acceptat ca o persoana care nu are nimic in comun cu politica decat numele de familie sa fie liderul lor? Nimic de bine, din pacate.

Si pentru ca viitorul sa fie mai sumbru, iata planurile de viitor ale noului secretar general al OTPDL. Stie cineva adresa Ambasadei Republicii Congo?


vineri, 22 februarie 2008

Buturugi mai mari, mai mici...

Doua conferinte de alegeri interne au atras in aceasta saptamana atentia opiniei publice. In alt context ambele ar fi trecut neobservate sau foarte putin comentate, dar notorietatea unora din candidati si miza imagologica ce le-a fost asociata precum si problemele pe care unii colegi le-au avut vis-a-vis de aceste candidaturi, a crescut interesul media si implicit al spectatorilor acestui circ numit politica romaneasca.

La ora la care scriu, alegerile din PSD pentru o functie pe care nimeni nu s-a obosit s-o ocupe timp de doi ani dar care a devenit brusc atractiva in momentul in care Adrian Nastase a vazut-o ca tichet de reintoarcere in politica mare, s-au transat net in favoarea acestuia. Sau in favoarea lui Iliescu. Sau in defavoarea lui Geoana.Ca sa citez dintr-un clasic in viata:depinde de care parte te afli.

Nu stiu cat vor castiga Nastase, Iliescu sau alti dinozauri din partid de pe urma votului de astazi. Stiu insa ca Geoana a pierdut. Si a pierdut pe mana lui. Din cauza ca s-a opus atat de tare revenirii lui Nastase intr-o functie de conducere. Din cauza ca a incercat sa-l opreasca sa candideze. Din cauza ca i-a propus un post de scrib in schimbul renuntarii la aceasta candidatura. Din cauza ca l-a impins pe Ioan Mircea Pascu sa-l contacandideze. Si nu in ultimul rand din cauza ca a dat atat de multa importanta acestor alegeri.

Minimizarea ar fi fost carte castigatoare si aici se vede geniul (rau!) care l-a facut intrevada calea de-al infunda definitiv pe Nastase: pierderea unor alegeri interne importante. Ca un agemiu Geoana a cazut in plasa, si a ridicat miza acestor alegeri spunand cui vroia sa auda ca aceste alegeri sunt de fapt importante, si ca partidul nu il sustine pe Nastase. Legea gravitatiei (vad ca citez cam mult din discursul sau care de altfel a fost destul de plictistor) a facut restul: miza a crescut mai mult decat s-a asteptat, nu a putut fi sustinuta, si a cazut peste el, ingropandu-l.

In vreme ce in PSD se bea- de bucurie sau de necaz- juniorii PDL-isti negociaza (asta e un eufemism pentru "ascut sabiile") de zor:telefoane de sustinere in care nu trebuie sa te increzi, strangeri de mana care se vor transforma in strangeri de gat, batai de incurajare pe spate cu maine ce tin cutite, promisiuni ce vor fi uitate imediat, intalniri de taina de care stie toata lumea. In fine, arsenalul obisnuit. Nu insist.

Cine a stat suficient de mult intr-un partid stie ca functia de secretar general este mai importanta ca cea de vicepresedinte si, daca exista sustinerea necesara, chiar mai importanta decat cea de presedinte. Dar nu asta este justificarea atentiei pe care media o da evenimentului!

Desi la o prima vedere, interesul media a fost suscitat de depunerea candidaturii Elenei Basescu pentru acesta functie, cel care a ridicat cu adevarat miza a fost tanarul Boza. Acesta, nemultumit de faptul ca i se lua o functie promisa, s-a revoltat impotriva celor ce inainteaza in partid pe baza de relatii, uitand ca politica in general, si politica romaneasca cu atat mai mult, se bazeaza tocmai pe cultivarea legaturilor interpersonale iar el a beneficiat de-a lungul timpului de acestea.

Reactia Biroului Permanent de a-i interzice candidatura nu a facut decat sa-i dea apa la moara si sa-l transforme in invitatul ideal la show-rile politice nocturne. Si caruta a inceput s-o ia la vale. Pentru a-si justifica lupta, Boza a "dezvaluit" motivele reale care impuneau alegerea in acesta functie a unui manechin care sa se miste dupa cum canta Boc, sau Murgeanu: voturile tinerilor la urmatorul Congres, cam 30% din total.O forta cu adevarat redutabila.

La o analiza atenta motivul e pueril. Se stie ca tinerii nu voteaza in bloc, ci in functie de alte interese. In plus, nimic din actiunile lui Boza anterioare anuntarii candidaturii tinerei mostenitoare nu lasa sa se intrevada un lider pornit sa rastoarne ordinea existenta in partid.

Ipoteza-bomba lansata de Boza, si este primul care face acest lucru: in partidul monolit rezultat din unirea fortata a celor doua parti exista nemultumiri care ar putea rabufni la urmatorul congres. Faptul ca i s-a interzis sa candideze confirma partial acest lucru si indica totodata obiectul nemultumirilorOr asta face sa creasca miza. Foarte mult.

Si carul se apropie periculos mult de buturuga cea mica!

Cu adevarat hilar este faptul ca buturuga mica nu a dorit nicio clipa sa se puna in drumul carului ba chiar i-ar fi placut sa fie in el. Si ca nu va beneficia de rezultatele rasturnarii!


discurs alternativ

Nu sunt experta in politica internationala, dar dupa ce am citit pe blogul domnului Vasile Dancu despre romanii din Valea Timocului si despre umilintele pe care le indura doar pentru ca sunt romani, m-am gandit ca Romania ar fi putut avea un alt discurs cu ocazia anuntarii independentei regiunii Kosovo.
Ce-ar fi fost daca, in loc sa anuntam ca Romania nu va recunoaste acest act, autopozitionandu-ne de partea Rusiei si impotriva tarilor din Uniunea Europeana si NATO, sa salutam noul stat, sa atragem atentia ca discriminarea pe criterii etnice - ca cea de pe Valea Timocului-nu este compatibila cu Europa secolului XXI si sa oferim asistenta Serbiei pentru rezolvarea acestei probleme, ca experti in domeniu recomandandu-ne modul in care am tratat problema minoritatii maghiare?

luni, 18 februarie 2008

Kosovo: agent electoral

Decizia declararii independentei regiunii Kosovo este fara indoiala un eveniment foarte important al inceputului de an. Nu voi analiza aici actul in sine, nici pozitia adoptata de statul roman si nici plasarea prin acesta decizie pe axa contrara Washington-Londra-Bucuresti. Ceea ce ma intereseaza este modul in care partidele din Romania, aflate in confruntare electorala, vor utiliza tema Kosovo.
Pana acum, castigatorul clar este UDMR-ul aflat in competie cu partidul lui Tokes pentru voturile electoratului maghiar. Profitand de pozitia sa de partid parlamentar aflat la guvernare, mult mai vizibil decat concurentul sau, UDMR a salutat actul, precizand impaciutor ca in Romania nu se pune problema unei actiuni similare. In acest mod si-a reasigurat voturile extremistilor maghiari care pusi in postura de a alege intre doua partide cu platforme redevenite asemanatoare, vor vota pe cel cu mai multe sanse de a intra in parlament. Si asta cu atat mai mult cu cat constiinta civica si de grup este mai mare in randul etnicilor maghiari, atat prin cultura cat si prin insasi conditia lor de grup minoritar.
Retorica extremista maghiara are un corespondent in partea romana fara de care nu si-ar justifica existenta. Cele doua discursuri se sustin si se potenteaza reciproc, inexistenta unuia ducand inevitabil la caderea in derizoriu a celuilalt (de altfel, o parte din explicatia esecului PRM la ultimele alegeri este adoptarea de catre UDMR a unui discurs mai moderat). Cu toate ca era un moment propice pentru a fi exploatat, PRM nu a reactionat rapid la declaratia liderilor UDMR, lasand castigul electoral altor partide romanesti a caror reactie a fost mai rapida si mai vocala.
In spatiul romanesc al esichierului politic, castigator pana in acest moment este PDL-ul, pe de-o parte datorita virulentei contra-atacului la discursul UDMR cat si faptului ca, dupa alegerile din 2004, o parte din electoratul PRM a migrat spre acest partid. Si asocierea cu Traian Basescu a dus la castigarea de catre PDL a unor puncte electorale, presedintele afirmand in repetate randuri ca Romania nu va sustine declaratia de independenta a provinciei Kosovo. Una dintre situatiile in care Presedintele si-a afirmat pozitia- fara indoiala cea mai mediatizata-este interviul acordat impreuna cu Sarkozy: cu acel prilej, declaratia lui Traian Basescu, in contradictie cu cea sustinuta de presedintele francez, il transforma in principal contestator- la nivelul tarii- a declaratiei de independenta de la Pristina si, printr-o elipsa logica, principal opozant al oricarei intentii similare in Romania.
In plus, tema Kosovo, a fost folosita de PLD impotriva dusmanului sau declarat PNL daca nu pentru a castiga voturi, cel putin pentru a impiedica acest partid sa-si adjudece partea sa de electorat. In acest moment, chiar daca liberalii au votat rezolutia Parlamentului impotriva declararii unilaterale a independentei provinciei Kosovo, prin asocierea la guvernare cu UDMR-ul dizident, PNL-ul pierde voturi sau in cel mai bun caz nu le castiga.
O alta voce impotriva declararii independentei regiunii Kosovo a fost PSD-ul, care se poate transforma din membru al corului in prim-solist in contextul in care, la presiunile externe, Presedintele si Guvernul vor fi nevoiti sa isi redefineasca pozitia.
Chiar daca tema pare epuizata prin adoptarea de catre Parlament a unei rezolutii cu privire la pozitia oficiala a Romaniei, fara indoiala ca tema Kosovo va mai fi utilizata in anul electoral ce abia a inceput.
Pe fondul unei lipse de solutii la problemele reale ale cetatenilor, cine sa dea cu piciorul unei teme asa suculente, a carui efect de hipnoza asupra maselor a fost testat in repetate randuri si carei rezultate au putut fi probate?In definitiv, cui ii datoreaza Iliescu cel de-al treile mandat?

sâmbătă, 16 februarie 2008

Ghici cine vine la primarie?

Ultimul sondaj de opinie avand ca subiect Primaria Capitalei aduce in prim-plan doua nume: Adriean Videanu care ar obtine in primul tur 54% din voturile bucurestenilor si Silviu Prigoana cu sanse mari de a intra in turul II ( evident in cazul in care Videanu nu ar mai candida). Desi imi este imposibil sa cred ca unul din doi bucuresteni, ar alege pentru alti 4 ani un primar care de cand a fost ales schimba neincetat bordurile exasperand peste doua milioane de oameni si face planuri de reconstructie a orasului pe care si megalomanul Ceausescu le-ar considera exagerate, cred ca Silviu Prigoana ar avea sanse reale sa intre in turul II. De ce?
In primul rand pentru ca nu este afiliat niciunui partid iar asta reprezinta in ochii electoratului o calitate indiscutabila. Discursul populist al presedintelui si incapacitatea clasei politice de a-si demonstra utilitatea au dus la instaurarea unui climat de neincredere_spre_ostilitate a populatie pentru tot ce inseamna politica si politicieni. Un candidat independent ar atrage multe voturi din zona populatiei care in mod normal nu este interesata de vot, ceea ce inseamna, groso-modo, peste 60% din electorat
In al doilea rand este bogat. Doua sunt categoriile de public care vor fi sensibile la un asemenea argument: asistatii, care considera ca primarul, oricare ar fi el, trebuie "sa le dea si lor ceva"; si idealistii care au impresia ca un om bogat nu este nevoit sa fure. In plus, a castigat banii in America ceea ce il incadreaza in profilul eroului aventurier, plecat fara niciun ban din patria natala si devenit milionar in tara tuturor posibilitatilor. Faptul ca Securitatea "crea", pe banii romanilor, dizidenti milionari care se puteau inflitra in cele mai influente cercuri, este greu de demonstrat si poate fi cu usurinta incadrat in categoria paranoida a speculatiei.
Un alt treilea argument aducator de voturi pentru Prigoana: este familist. Oricat de ciudat ar parea, viata de familie a lui Silviu Prigoana rezoneaza cu doua tipuri opuse de electorat. Traditionalistii vor aprecia faptul ca in viata sa exista o singura femeie (nici macar sex-simbolul Laura Andresan nu i-a putut deturna atentia?!), in timp ce adeptii unui stil de viata modern se vor regasi in viata agitata a cuplului. In plus, spre deosebire de ceilati candidati mai putin darnici cu informatiile despre viata lor privata, Silviu Prigoana are o soacra in cel mai romanesc inteles al cuvantului, un caine care sforaie si un plici cu care isi mai pune la punct din cand in cand consoarta. Intr-un cuvant este vecinul de palier!
Un al patrulea argument ce trebuie luat in seama, tot in opozitie cu politicienii traditionali, este capacitatea sa de a face show. Nu are nicio problema in a-si expune viata privata si are o experienta imposibil de egalat in spalarea rufelor in public. Va trata intraga campanie ca pe o emisiune la OTV si ii va pune, spre deliciul publicului, pe contracandidatii sai in posturi umilitoare la care acestea nu vor putea raspunde la fel fara a risca sa isi alieneze propriul electorat.
Toate acestea il pot aduce in turul II iar noi, cei ce nu dorim sa transformam Bucurestiul intr-un imens studio pentru un reality-show de proasta calitate, vom fi nevoiti sa alegem raul cel mai mic.Va este cunoscut scenariul?

vineri, 15 februarie 2008

Ce-i trebuie chelului

...si dupa ce a rezolvat toate problemele Bucurestiului, Videanu s-a gandit: ar trebui sa organizez un meci de box!

miercuri, 13 februarie 2008

Tristul spectacol politic

Pe scena politica romaneasca se joaca de 3 ani un spectacol de proasta calitate: cu personaje putine dar cu multe intrigi marunte care nu converg catre nimic, cu replici violente dar de neinteles, cu multe puncte culminante dar fara deznodamant si cu un subiect care nu intereseaza pe nimeni. In plus, pentru a fi si mai greu de urmarit, trei sferturi din spectacol se desfasoara in culise.
Spectatorii au iesit din sala de mult. Au evadat: unii in Spania, altii in telenovele si fotbal, altii in munca. Scaunele au ramas goale. Oricum nu conteaza. Spectatorii au platit nu doar biletul pentru acesta reprezentatie ci un abonament pe intreaga stagiune.
Cand au plecat, unii au trantit scaunele si au jurat ca nu se vor mai intoarce niciodata. Altii si-au dat seama ca zgomotul va fi acoperit de galceava de pe scena si au iesit incet, spunand ca data viitoare vor alege un spectacol mai bun.
Din pacate singurul lucru neregizat este lipsa de interes a actorilor pentru public. De mult nu le mai pasa de el. Nici macar in campaniile electorale. Ba din contra: cu cat sunt mai putini cei care vor merge la vot, cu atat mai mic va fi numarul celor ce trebuie convinsi pentru a-si asigura procentul necesar ramanerii pe scena. Cu cat sunt mai putin instuiti cei ce voteaza, cu atat mai jos va fi stacheta discursurilor, cu atat mai convingator spectacolul-scandal si nu in ultimul rand, cu atat mai importanta pomana electorala.
Si in privinta schimbarii actorilor la urmatoarele alegeri am dubii. Evident, unii vor parasi scena principala, doar pentru a-si gasi locuri confortabile in mici scene de provincie. Altii vor veni- forte proaspete (sic!)- modelate in prealabil dupa standardul stapanilor scenei, pentru a se incadra in piesa.
Atat timp cat persoanele care fac listele raman aceleasi, cetateanul nu are altceva de facut decat sa aleaga din variantele avute la dispozitie. Si atunci?
PS: ca un raspuns bun la o intrebare pe care nu a auzit-o, Victor Ciutacu isi propune sa nu mai faca o perioada emisiuni cu razboiul dintre palate. E un inceput.

duminică, 10 februarie 2008

Reteta succesului

Ce facem atunci cand NU avem un program atractiv pentru electorat, NU putem convinge oamenii sa ne voteze, NU propunem nimic nou si constructiv, dar vrem sa castigam cateva locuri de consilieri si, poate, de ce nu, sa intram in Parlament la toamna? Simplu. Furam. Pe fata. Si apoi ne laudam cu gestul nostru "reparator" si il prezentam in prime-time ca pe un gest justitiar, facem conferinte de presa pentru a-l justifica si a ne impauna cu el.


Asta intentioneaza sa faca si Petre Roman, uitatul prim Prim Ministru al Romaniei democrate, prin schimbarea numelui partidului-garsoniera pe care il conduce in mult mai rezonantul si aducatorul de voturi PD.


Nu gestul in sine ma deranjeaza. Sau nu el ma deranjeaza cel mai tare. Ci gandul ce a stat in spatele ei: electoratul e atat de needucat- politic- incat inselaciunea poate avea sorti de izbanda. Si nu doar Petre Roman a gandit asa, ci si actualii democrat-liberali, care au spus ca vor face tot posibilul ca acesta actiune sa nu aiba sorti de reusita. Nu cred ca iubirea pentru numele "lepadat" i-a determinat sa faca anuntul ci teama ca o parte din electoratul lor va fi pacalit si procentul lor la alegeri va scadea.


Chiar daca ideea nu se va concretiza, Petre Roman si-a atins scopul: a facut presa sa-i acorde atentie pentru cateva ore. Daca in plus a reusit sa faca vreo cativa cetateni sa exclame "bine le-a facut-o" sau " se intoarce roata" sau, haiducescu " lasa, ca daca ia de la aia puternici nu e rau" rezultatul actiunii sale a fost mai mare decat cel asteptat.

sâmbătă, 9 februarie 2008

Despre gunoaie, noroi si brand-ul de tara

Astazi m-am plimbat prin centru Bucurestiului. Imi place sa hoinaresc fara tinta prin oras, sa intru intr-o cafenea pentru un mic dejun tarziu, sa cumpar o carte de la anticariat, sa vad albumele de arta, cam scumpe, de la libraria Dalles, sa intru la Capsa pentru niste pricomigdale, sa ma uit la cladirile vechi si ma imi imaginez cum era "altadata". De cate ori imi propun o astfel de excursie ma simt aproape de "traiul intr-o capitala din batranul continent".

Si de cate ori ma intorc imi spun ca sunt cel putin nebuna ca imi imaginez ca cei din jurul meu se pot schimba doar pentru ca eu imi doresc asta, sau ca oamenii pot sa devina europeni peste noapte, doar pentru ca niste indivizi in costum au decis asa.Da, sigur, ei i-au votat pe acei oameni, ei au spus ca vor sa devina europeni. Dar nu le-a trecut prin cap ca asta insemna sa se schimbe. Ei? De ce?Cine ne iubeste ne iubeste asa cum suntem!

Bucurestiul european e la fel de plin de noroi ca cel de-acum doi ani. Gropile lasate de cei ce au reparat nu_stiu_ce_teava sunt tot neasupate, vanzatorii ambulanti au aceeasi marfa proasta, flegmele, guma aruncata pe jos si mucurile de tigara sunt peste tot. La fel si batranele timide care cersesc, rezultatul oribil al programelor sociale din ultimii 18 ani.

Despre reabilitarea centrului vechi s-a vorbit mult, s-a facut putin. Dar s-a facut! Interzisul accesului si evacuarea "cetatenilor" care-l populau (sau poluau) a fost o decizie buna, desi contesta, a lui Negoita. Mai putin buna a fost decizia primarului general de a scoate la lumina zilei ruinele vechiului oras. Nu ideea a fost proasta ci neadaptarea ei la realitatea romaneasca. Rezultatul: niste cosuri de gunoi imense, pline de mucuri de tigara, de pungi de plastic si pe Pet-uri. Eternele Pet-uri.

Intoarsa acasa, am deschis televizorul, la timp sa aud ca se vor cheltui cateva milioane de euro pentru schimbarea brandului de tara si nu mi-am putut retine un gand rautacios: este ultimul lucru care trebuie schimbat. Sunt alte prioritati!

Mie una imi placeau: si clipurile Foabulospirit si albumul Eterna si fascinanta Romanie. Chiar nu cred ca motivul pentru care nu ne-am putut impune ca o destinatie turistica se datoreaza unor greseli de PR. Nici PR-ul nu e panaceu universal, prima sa axioma fiind chiar " Fa bine si fa cunoscut". Deci, prima data fa bine!
Iar cel mai bun argument in favoarea celor doua campanii este numarul totusi mare de turisti care au venit, o data, in Romania. Faptul ca nu s-au mai intors trebuie pus pe seama diferentei dintre locurile minunate pe care tara asta le are si cele care arata ca cel descris de mine mai sus. Da cu minus. Strainii nu pot fi legati la ochi si dusi doar unde vrem noi. Da, vor admira manastirile, peisajele uimitoare, se vor plimba pe strazile medievalei Sighisoare, dar nu vor putea ignora drumurile proste,serviciile scumpe si proaste, mutrele acre ale chelnerilor sau sentimentul ca sunt "trasi pe sfoara" la fiecare pas. Asa ca vor alege Bulgaria, sau Grecia sau alte tari cu manastiri, peisaje uimitoare si cetati medievale. Sunt multe in Europa.


Problema nu este ca Romania nu are un brand de tara. Problema e ca are unul!

joi, 7 februarie 2008

Vom avea ocazia sa testam puterea lui Ariel

Desi nu cred sa functioneze. Nici cu Tide, nici cu Omo, nici cu alti detergenti minune, nu vom reusi sa spalam mizeria pe care campania electorala o va improsca in toate partile.
Se apropie localele. Edilii isi fac bilantul, candidatii isi ascut sabiile, iar cetatenii stand in traficul infernal, sarind peste gropile pline ochi cu apa rezultata din zapada nestransa la timp, sau facand oricare din lucrurile cu parfum citadin, scrajnesc printre dinti.
De ce spun ca va fi o campanie murdara? Da ce? Se indoieste cineva?
Pe de-o parte pentru ca asa ne-am obisnuit in ultimii ani: doar in declaratiile de ieri am aflat ca guvernul e incompetent si corupt, presedintele e mafiot, Corlatean e fatalau. Daca am avea rabdare (si stomac) sa ne uitam peste declaratiile post2004 am vedea ca niciun registru al imaginarului violent nu a fost uitat. Nu doar in relatiile dintre partide, ci si intre colegii de partid.
Pe de alta parte pentru ca miza e foarte mare. Atanasiu le dadea un sfat colegilor de partid (vezi video): sa faca propaganda partidului, ca daca vin celalti la putere vor avea toti dosar penal! Asa e. Pe bune sau fabricat. Toti cei ce acum sunt "in functii" sunt constienti de asta.
Si nu in ultimul rand pentru ca nu au ce promite. Nu sunt solutii. Oricum nu solutii credibile, care sa fie intelese si acceptate de electorat si in niciun caz solutii pe care EI sa le poata pune in practica. Poate altii. Cine are solutia traficului din Bucuresti sa sune la tel verde 0800 Salvati Primaria!


PS: cazul "Accidentul lui Orban.Mare crima.Sa-l linsam" e doar inceputul. Aleator. Pentru ca e primul care si-a anuntat candidatura. Cine mai doreste? Cine indrazneste?Asteptam provincia. Baietii sunt creativi.

PPS: poate electoratul va descoperi solutia Vanish!



miercuri, 6 februarie 2008

Cine scapa turma?

Ne apropiem vertiginos de cea de-a 46-a zi a mandatului interimar a lui Melescanu de la Justitie. Desi inca nici ministrul nici alti juristi-deputati-bagatori_de_ seama_ pe_ la_ tv nu stiu exact cand e acea zi, un lucru e clar: se apropie.
Moment in care, pe fondul crizei institutionale inevitabile, asezonata cu scrisori trimise de la un palat la altul ca ghulelele de tun, se va pune intrebarea : cine va fi nominalizat de Tariceanu pentru a ocupa acest post care va tine partidul departe de DNA si alte stihii moderne. Spun nominalizat pentru ca evident nu va fi numit, se va ocupa Basescu acest aspect, fiti fara grija.
Pentru a raspunde la acesta intrebare am procedat metodic: am cercetat cv-urile postate pe site-ul oficial al PNL de toti liderii acestui partid- deputati, senatori, membri in consiliul de coordonare. Adica pepiniera de ministriabili a oricarui partid care se respecta.
Am cautat absolventi de Drept. Intr-o prima faza am vrut sa elimin pe cei cu notorietate scazuta (care sa nu treaca de rudele de grad 4, colegii de grupa din facultate si vecinii de scara). Rezultatul: Emilian Francu, absolvent a Facultatii Ecologice in 2001 si Tutu Gheorghiof avocat din 1972 dar cu o pata pe dosarul de la Secu, care doar acum, cu scoaterea in afara legii a CNSAS, sa dispara.
Nici daca am largit aria de cercetare la celebrii anonimi din parlament nu am avut mai mult succes: un absolvent al Facultatii Vasile Goldis promotia 2001 si un doctorand in "drept constitutional" dar fara studii de specialitate. Nu le spun numele sa nu se sperie de celebritatea oferita de un blog citit de mai mult de 5 persoane.
O solutie ar fi ca Mihai Malaimare sa joace rolul de avocat. La cata incompetenta e in sistem, daca isi tine gura si intinde mana cand trebuie nu se sesizeaza nimeni.
Cu alte cuvinte Norica Nicolai nu e "o solutie" ci "singura solutie". Iata motivul real care se ascunde in spatele concesiei facute aripii Antonescu-Orban. Si tot acesta este motivul pentru care doamna Nicolai va fi sustinuta in continuare.
Asa ca, domnul Presedinte, cand veti primi propunerea, nu o luati ca o sfidare ci ca o banala lipsa de cadre!

marți, 5 februarie 2008

Oare are nevoie PSD de Adrian Nastase?

Iata de ce nu cred, cu riscul ca Dan Andronic sa ma considere proasta, ca PSD are nevoie de Adrian Nastase.

In plus, intrebarea corecta e: are nevoie Adrian Nastase de Dan Andronic?

duminică, 3 februarie 2008

Deconspirarea conspiratiei deconspirarii...

Zilele acestea se vorbeste mult despre decizia Curtii Constitutionale cu privire la CNSAS si despre efectul ei asupra democratiei romanesti. Ziaristi, analisti politici si, surpriza, amortita si dezbinata societate civila, si-au unit vocile pentru apararea acestui modern Sfant Gheorghe care, in lupta cu balaurul securitatii, s-a trezit brusc cu bratul drept imobilizat.
Sa fie clar de la inceput: consider ca dinozaurii de la Curtea Constitutionala au actionat strict in interesul lor si al clicii din care fac parte atunci cand au decis ca CNSAS-ul incalca legea fundamentala a statului. Si cred ca au facut asta pentru ca se simteau cu musca pe caciula si au gasit pretextul perfect in solicitarea motanului Felix a carui cerere au analizat-o cu un exces de zel total necaracteristic.
Dar cred de asemenea ca CNSAS-ul nu este cavalerul dreptatii si ca rolul acestei institutii ar trebui reanalizat iar functionarea sa reglementata altfel. Eventual ca in alte tari comuniste, care au rezolvat problema punand pe internet dosarele si lasand initiativa deconsipirarii fostilor securisti in seama celor interesati, a celor ce au suferit de pe urma acestor acte si, in cazul oamenilor politici, pe seama cetatenilor. Ca bonus, cu acesta ocazie poate s-ar vedea cat interes real suscita acest subiect.
Nu inteleg de ce trebuie sa accept decizia, luata prin vot, adesea foarte strans, a unor oameni propusi de partidele politice din care le provin "principalii clienti" si asupra carora planeaza uneori suspiciuni asemanatoare (sau nu). De ce mi se ia dreptul de a decide singura? Cine are interesul ca in jurul deconspirarii fostilor informatori sa se creeze o conspiratie?
I