vineri, 22 februarie 2008

Buturugi mai mari, mai mici...

Doua conferinte de alegeri interne au atras in aceasta saptamana atentia opiniei publice. In alt context ambele ar fi trecut neobservate sau foarte putin comentate, dar notorietatea unora din candidati si miza imagologica ce le-a fost asociata precum si problemele pe care unii colegi le-au avut vis-a-vis de aceste candidaturi, a crescut interesul media si implicit al spectatorilor acestui circ numit politica romaneasca.

La ora la care scriu, alegerile din PSD pentru o functie pe care nimeni nu s-a obosit s-o ocupe timp de doi ani dar care a devenit brusc atractiva in momentul in care Adrian Nastase a vazut-o ca tichet de reintoarcere in politica mare, s-au transat net in favoarea acestuia. Sau in favoarea lui Iliescu. Sau in defavoarea lui Geoana.Ca sa citez dintr-un clasic in viata:depinde de care parte te afli.

Nu stiu cat vor castiga Nastase, Iliescu sau alti dinozauri din partid de pe urma votului de astazi. Stiu insa ca Geoana a pierdut. Si a pierdut pe mana lui. Din cauza ca s-a opus atat de tare revenirii lui Nastase intr-o functie de conducere. Din cauza ca a incercat sa-l opreasca sa candideze. Din cauza ca i-a propus un post de scrib in schimbul renuntarii la aceasta candidatura. Din cauza ca l-a impins pe Ioan Mircea Pascu sa-l contacandideze. Si nu in ultimul rand din cauza ca a dat atat de multa importanta acestor alegeri.

Minimizarea ar fi fost carte castigatoare si aici se vede geniul (rau!) care l-a facut intrevada calea de-al infunda definitiv pe Nastase: pierderea unor alegeri interne importante. Ca un agemiu Geoana a cazut in plasa, si a ridicat miza acestor alegeri spunand cui vroia sa auda ca aceste alegeri sunt de fapt importante, si ca partidul nu il sustine pe Nastase. Legea gravitatiei (vad ca citez cam mult din discursul sau care de altfel a fost destul de plictistor) a facut restul: miza a crescut mai mult decat s-a asteptat, nu a putut fi sustinuta, si a cazut peste el, ingropandu-l.

In vreme ce in PSD se bea- de bucurie sau de necaz- juniorii PDL-isti negociaza (asta e un eufemism pentru "ascut sabiile") de zor:telefoane de sustinere in care nu trebuie sa te increzi, strangeri de mana care se vor transforma in strangeri de gat, batai de incurajare pe spate cu maine ce tin cutite, promisiuni ce vor fi uitate imediat, intalniri de taina de care stie toata lumea. In fine, arsenalul obisnuit. Nu insist.

Cine a stat suficient de mult intr-un partid stie ca functia de secretar general este mai importanta ca cea de vicepresedinte si, daca exista sustinerea necesara, chiar mai importanta decat cea de presedinte. Dar nu asta este justificarea atentiei pe care media o da evenimentului!

Desi la o prima vedere, interesul media a fost suscitat de depunerea candidaturii Elenei Basescu pentru acesta functie, cel care a ridicat cu adevarat miza a fost tanarul Boza. Acesta, nemultumit de faptul ca i se lua o functie promisa, s-a revoltat impotriva celor ce inainteaza in partid pe baza de relatii, uitand ca politica in general, si politica romaneasca cu atat mai mult, se bazeaza tocmai pe cultivarea legaturilor interpersonale iar el a beneficiat de-a lungul timpului de acestea.

Reactia Biroului Permanent de a-i interzice candidatura nu a facut decat sa-i dea apa la moara si sa-l transforme in invitatul ideal la show-rile politice nocturne. Si caruta a inceput s-o ia la vale. Pentru a-si justifica lupta, Boza a "dezvaluit" motivele reale care impuneau alegerea in acesta functie a unui manechin care sa se miste dupa cum canta Boc, sau Murgeanu: voturile tinerilor la urmatorul Congres, cam 30% din total.O forta cu adevarat redutabila.

La o analiza atenta motivul e pueril. Se stie ca tinerii nu voteaza in bloc, ci in functie de alte interese. In plus, nimic din actiunile lui Boza anterioare anuntarii candidaturii tinerei mostenitoare nu lasa sa se intrevada un lider pornit sa rastoarne ordinea existenta in partid.

Ipoteza-bomba lansata de Boza, si este primul care face acest lucru: in partidul monolit rezultat din unirea fortata a celor doua parti exista nemultumiri care ar putea rabufni la urmatorul congres. Faptul ca i s-a interzis sa candideze confirma partial acest lucru si indica totodata obiectul nemultumirilorOr asta face sa creasca miza. Foarte mult.

Si carul se apropie periculos mult de buturuga cea mica!

Cu adevarat hilar este faptul ca buturuga mica nu a dorit nicio clipa sa se puna in drumul carului ba chiar i-ar fi placut sa fie in el. Si ca nu va beneficia de rezultatele rasturnarii!


2 comentarii:

Anonim spunea...

este o buna radioscopie;mai scrie! nu stiu unde sa scriu si indemnul "mai cititi"

Anonim spunea...

iti multumesc pentru incurajare