Ascultândul astazi pe ministrul de finanțe nu mi-am putut reprima un strigat de bucurie: in sfârșit liderii Partidului National Liberal au aflat ce e cu doctrina liberală. Aia de care tot vorbesc de la Revoluție fară a da de înțeles că știu cu ce se manâncă.
Decizia lui Vosganian, de a stopa delirul electoral al parlamentarilor care, pe sistemul dă bă, ce? dai de la tine?, au votat măriri de salarii la tot poporul bugetar și sindicalist, într-o veselie manelistă dublată de o inconștiență amuzantă dacă nu ar fi periculosă prin implicațiile sale, este prima decizie cu adevărat liberală de la introducerea cotei unice. Adică de pe vremea răposatei Alianțe DA care ne-a promis că o să trăim bine. Și nouă, celor ce plătim taxe și impozite, și care așteptăm în schimb să termine măcar drumul până la mare, și funcționarilor care plimbă câte o hârtie prin instituție toată ziua pe un model patentat înainte de revoluție dar folosit cu succes și în democrația noastră originală. Dar pentru că nu există un sindicat al celor care vor să ajungă în condiții civilizate la mare, și pentru că funcționarii publici în lipsă de ocupație au un astfel de sindicat, ba chiar mai multe din câte am înțeles, Parlamentul se pregătește să le acorde o creștere salarială considerabilă, pentru a le corela cu cele din învâțământ, unde o astfel de majorare a fost aprobată în unanimitate, fără ca nimeni să se preocupe de unde vin banii, sau de nevoile celor care plătesc taxe -împreună cu angajatorii lor- de peste 60% din retribuția lunară.
Preventiv, Vosganian a spus nu. Apăsat chiar. Și a pus la îndoială capacitatea Bugetului de a susține și majorarea salariilor din învățământul preuniversitar. Pe față, fără să tresară la cuvântul grevă, fluturat ostentativ de partenerii de conversație. Care este eficiența acestei decizii? Pe termen scurt, iar Guvernul are nevoie de eficiență pe termen scurt în acest moment, cam zero barat. Și economic- mai ales în cazul profesorilor, pentru că legea a fost deja adoptată și implicit nu poate fi anulată decât printr-o altă lege, pe care actualul Parlament nu are nicio intenție să o voteze- cât și imagologic pentru că acestă poziție este greu de susținut în condiții de presiune socială iar șansele unei răzgândiri sunt mari. Mai ales că avem de-a face cu recidiviști în domeniu.
Pe de altă parte este prima încercare de a rupe cercul vicios: pomană electorală- cursă nebunească pentru refacerea bugetelor de partid din banul public. Așa că, mai sunt speranțe în privința viitorului, pentru cine are timp să-l aștepte!
2 comentarii:
voi sau noi,astia ,angajatorii, platitori de impozite, consideram ca toti bugetarii,dar toti,trebuiesc platiti dupa rezultate.Adica dupa cresterea economica pe care o determina.Le sugerez sa pleca de la media salariului pe economie, pe industrie,pe agricultultura,si mai tirziu,pe mediul bancar
@anonim
din pacate eu nu prea vad rezultate. si nu ma refer doar la economie. nu var rezultate in invatamant, in sanatate, in politie si nici in justitie. si atunci, de ce sa stau linistita si ma ma uit cum li se mareste, electoral, leafa?
Trimiteți un comentariu